Acts 14.20-27 (Epistle)

20Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. 21După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, 22întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. 23Au rânduit prezbiteri în fiecare biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră. 24Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia, 25au vestit Cuvântul în Perga şi s-au coborât la Atalia. 26De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea pe care o săvârşiseră. 27După venirea lor, au adunat biserica şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei.

John 9.39-10.9 (Gospel)

39Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.” 40Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”

41„Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne. 1Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar. 2Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor. 3Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. 4După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. 5Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” 6Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea. 7Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor. 8Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. 9Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.

Translation of the relics of St Nicholas the Wonderworker from Myra to Bari (1087)

In 1087 the Saint’s relics were taken from Myra in Lycia (on the southern coast of present-day Turkey) to the town of Bari in Italy. This was done due to a Muslim attack on Lycia. At that time Bari was Orthodox and under the administration of the Patriarch of Constantinople. The Saint’s relics now lie in a Roman Catholic church in Bari; each year the casket containing the relics is opened by a Roman Catholic and Orthodox bishop together, and quantities of fragrant myrrh are removed, for the healing and encouragement of the faithful.

Holy Prophet Isaiah (7th c. BC)

He is counted as the greatest of the Old Testament Prophets. His incomparably beautiful verses foretell Christ in many places. He chastised, comforted, and counseled the pious king Hezekiah; but when he denounced the impiety and lawlessness of Hezekiah’s son Manasseh, he was sawn in two outside Jerusalem, receiving a martyr’s crown. His name means “The Lord is helper.”

The Fifth Biblical Ode, “Out of the night my spirit waketh at dawn unto Thee, O God…” is taken from Isaiah.

Holy Martyr Christopher (3rd c.)

He was originally named Reprobus. In the time of the persecutions under the Emperor Decius, Reprobus, seeing the sufferings of the Christians, rebuked the rulers for their cruelty. The governor sent soldiers to arrest him, but he converted them and was baptised along with them, receiving the name Christopher. After he was brought before the governor, he was imprisoned with two harlots sent to seduce him, but he converted them also. He, the soldiers, and the former harlots were subjected to torture and finally beheaded.

It is this Saint Christopher who is portrayed on the medals often worn for protection in the Latin West. The image of him carrying the child Jesus comes from his name, which means ‘Christ-bearer,’ not from any incident in his life.