Scripture Readings
Luke 24.1-12
(4th Matins Gospel)
1În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.
2Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
3au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
4Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
5Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
6Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,
7când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.”
8Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
9La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.
11Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.
12Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
Ephesians 5.8-19 (Epistle)
8Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
9Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
10Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului
11şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.
12Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
13Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina.
14De aceea zice: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.”
15Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
16Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.
17De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
18Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.
19Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
Luke 13.10-17 (Gospel)
10Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.
11Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.
12Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.”
13Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
14Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!”
15„Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul, „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă?
16Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”
17Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.
Commemorations
Holy Hieromartyr Clement, Bishop of Rome (ca. 100)
He was instructed in the Faith of Christ by St Peter himself, and may be the Clement mentioned by the Apostle Paul as a fellow-worker in Philippians 4:3. He was consecrated Bishop of Rome about the year 91; some traditions call him the first Bishop of Rome, others the third after Sts Linus and Anacletus. (This is not necessarily inconsistent: in the Apostolic age, the offices of Elder and Bishop were not strictly distinguished, and the three bishops may have served at the same time or by turns.) He is the author of the Epistle of Clement, which was so highly esteemed in the early Church that it is often found in early versions of the New Testament. The holy Bishop effected countless conversions in Rome, even bringing the Prefect Sisinius and his wife Theodora to the Faith after miraculously healing them of blindness. The bishop’s success so angered the Emperor Trajan that he had Clement exiled to the Crimea, on the far eastern frontier of the Empire. There the holy bishop continued to work wonders of evangelism, founding seventy-five churches in one year and bringing countless pagans to faith in Christ. Finally, to put a stop to the Saint’s work, the Governor of the region had him cruelly tortured, then thrown into the Black Sea with an anchor around his neck. More than 700 years later, in 860, St Cyril (commemorated May 11) arrived in the Crimea, sent by St Photius, Patriarch of Constantinople. He found the relics of St Clement faithfully preserved there and brought part of them back to Constantinople.
Holy Hieromartyr Peter of Alexandria (312)
Saint Peter was Bishop of Alexandria for twelve years. It was he who excommunicated Arius. When some of Arius’ followers appealed to the Bishop to restore Arius to the communion of the Church, they were surprised by the bishop’s vehement refusal, for the heretic had not yet clearly and publicly made known his blasphemous teaching that the Son is a creation of the Father. The holy bishop then revealed to these followers a vision he had seen, in which Christ appeared to him as a child wearing a garment torn in half from head to foot. When St Peter asked the Lord who had rent His garment, he said that it was Arius, who must not be received back into communion. The holy bishop was beheaded during the reign of Maximinus. He is called the “Seal of the Martyrs” because he was the last Bishop of Alexandria to suffer martyrdom under the pagan Emperors.
Holy Martyr Mercurius of Smolensk (1238)
He was a soldier from Byzantium, one of the defenders of Smolensk when it was besieged by the Tatars in 1238. One day the Mother of God appeared to Mercurius and told him that the Tatars were preparing a surprise attack — and, further, that he must take up arms and attack the enemy singlehandedly. Placing all his trust in God, the lone soldier threw himself against the Tatar host crying ‘Most Holy Mother of God, help me!’ He was quickly surrounded and cut down, and it appeared that his action had been as foolhardy as it had seemed, when a woman at the head of a glorious host, all of them surrounded by light, appeared and threw back the Tatar army. The next morning the people of Smolensk found the ground covered with the bodies of their enemies. They buried Mercurius in the Cathedral, where he has been venerated as a Martyr ever since.