Composite 1 - Genesis 17.1-2, 4, 5-7, 8, 9-10, 11-12, 14 (Vespers)

1The Lord appeared to Abram and said to him, ‘I am your God. Be well pleasing before me and be blameless. I will establish my covenant between me and you, and I will multiply you greatly; and you will be the father of a multitude of nations. And your name will not be Abram, but your name will be Abraham, because I have established you as father of many nations. And I will increase you very greatly, and I will establish you for nations, and kings will come from you. And I will establish my covenant between me and you and between your seed after you for their generations as an eternal covenant, and I will be their God.’ And Abraham fell on his face and worshipped the Lord. And God said to Abraham, ‘You are to keep my covenant, you and your seed after you to their generations. And this is the covenant which you are to keep between me and between your seed after you to their generations. Every male among you shall be circumcised; and you shall be circumcised in the foreskin of your flesh, and it shall be for a sign of the covenant between me and you. And every male child among you shall be circumcised at eight days for your generations. And an uncircumcised male that is not circumcised in the flesh of his foreskin on the eighth day, that soul shall be wiped out from its race; because it has rejected my covenant.’

Proverbs 8.22-30 (Vespers)

22Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. 23Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. 24Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; 25am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile, 26când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. 27Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului, 28când a pironit norii sus şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, 29când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, 30eu eram meşterul Lui, la lucru lângă El, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui,

Proverbs 10.31-11.12 (Vespers)

31Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. –

32Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi. 1Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută. 2Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi. 3Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea. 4În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte. 5Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui. 6Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor. 7La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită. 8Cel neprihănit este scăpat din strâmtorare, şi cel rău îi ia locul. 9Cu gura lui, omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă. 10Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie. 11Cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. – 12Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. –

John 10.9-16 (Matins Gospel)

9Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. 11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi. 12Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. 13Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. 14Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, 15aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. 16Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.

2 Timothy 4.5-8 (Epistle, Sunday before Theophany)

5Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba. 6Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură, şi clipa plecării mele este aproape. 7M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. 8De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Colossians 2.8-12 (Epistle, Circumcision)

8Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. 9Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. 10Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. 11În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, 12fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morţi.

Hebrews 7.26-8.2 (Epistle, St Basil)

26Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri, 27care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi.

28În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie. 1Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, 2ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.

Mark 1.1-8 (Gospel, Sunday before Theophany)

1Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 2După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea… 3glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”, 4a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. 5Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. 6Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. 7Ioan propovăduia şi zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălţămintei. 8Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

Luke 2.20-21, 40-52 (Gospel, Circumcision)

20Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese. 21Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. 40Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El. 41Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştilor. 42Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. 43Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. 44Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. 45Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute. 46După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47Toţi care-L auzeau, rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui. 48Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.” 49El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” 50Dar ei n-au înţeles spusele Lui. 51Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.

52Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Luke 6.17-23 (Gospel, St Basil)

17S-a coborât împreună cu ei şi S-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui şi o mare mulţime de oameni, care veniseră din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe lângă marea Tirului şi a Sidonului ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. 18Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi. 19Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi. 20Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis: „Ferice de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră! 21Ferice de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! 22Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! 23Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii.

The Circumcision of Our Lord Jesus Christ

In keeping with the Law of Moses, the Savior’s parents had Him circumcised eight days after His birth (see Luke ch. 2). On this day, following Jewish custom, he received the name Jesus (Yeshua, a form of Joshua), meaning “God saves.” Thus, on this day, the Covenant of Moses was fulfilled and brought to an end, and the Salvation of God’s people was proclaimed to the world.

Our Father among the Saints Basil the Great (379).

In its services, the Church calls St Basil a “bee of the Church of Christ”: bringing the honey of divinely-inspired wisdom to the faithful, stinging the uprisings of heresy. He was born in Cappadocia to a wealthy and prominent family. Their worldly wealth, however, is as nothing compared to the wealth of Saints that they have given to the Church: his parents St Basil the Elder and St Emmelia; his sister St Macrina (July 19), the spiritual head of the family; and his brothers St Gregory of Nyssa (January 10), and St Peter, future bishop of Sebaste (January 9).

Inspired and tutored by his father, a renowned professor of rhetoric, the brilliant Basil set out to master the secular learning and arts of his day, traveling to Athens, where he studied alongside his life-long friend St Gregory of Nazianzus. When he returned from his studies in 356, he found that his mother and his sister Macrina had turned the family home into a convent, and that his brothers had also taken up the monastic life nearby. Puffed up by his secular accomplishments, he at first resisted his sister’s pleas to take up a life devoted to God, but at last, through her prayers and admonition, entered upon the ascetical life.

After traveling among the monks of Egypt, Palestine and Syria, he settled in Cappadocia as a hermit, living in utter poverty and writing his ascetical homilies. A monastic community steadily gathered around him, and for its good order St Basil wrote his Rule, which is regarded as the charter of monasticism. (St Benedict in the West was familiar with this Rule, and his own is modeled on it.)

In about 370 he was consecrated Bishop of Caesarea in Cappadocia. Even as bishop, he continued to live without any possessions save a worn garment to cover himself. At this time the Arian heresy was rending the Church, and it became St Basil’s lot to defend Orthodoxy in Sermons and writings, a task which he fulfilled with such erudition and wisdom that he is called “Basil the Great.” He reposed in peace in 379, at the age of forty-nine.

St Gregory, Bishop of Nazianzus (374), father of St Gregory the Theologian

He converted to Christianity from paganism as an adult through the influence of his pious wife St Nonna (Aug. 5). He was made Bishop of Nazianzus in Cappadocia in 329, and served faithfully for forty-five years, defending his flock against the inroads of Arianism and the persecutions of Julian the Apostate. Late in life, he ordained his son Gregory, later known as St Gregory the Theologian (Jan. 25) to assist him. He reposed in peace, aged almost 100.

St Emilia (375), mother of Sts Macrina, Basil the Great and Gregory of Nyssa, Peter of Sebaste, and Theosevia

Her main commemoration is on May 8.