Galatians 1.1-10, 20-2.5 (Epistle)

1Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi, 2şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către bisericile Galatiei: 3Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos! 4El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. 5A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin. 6Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie. 7Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. 8Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! 9Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! 10Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos. 20În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. 21După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei. 22Şi eram încă necunoscut la faţă bisericilor lui Hristos care sunt în Iudeea. 23Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară.”

24Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea. 1După paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit. 2M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur 4din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie; 5noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.

Mark 5.1-20 (Gospel)

1Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor. 2Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat. 3Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. 4Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli. 5Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre. 6Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!” 8Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!” 9„Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulţi.” 10Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela. 11Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau. 12Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.” 13Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare. 14Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat. 15Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat. 16Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii. 17Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor. 18Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.” 20El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

Martyr Sozon of Cilicia (208/304)

He began life as a pagan shepherd in Lycaonia. Coming to faith in Christ, he was baptized and received the name Sozon (“Save”). Thereafter he took every opportunity to proclaim the Gospel to his countrymen and to urge them to give up their idols. Entering a temple of Artemis in Cilicia, he cut off its golden hand, broke it into pieces, and distributed the gold to the poor. When he learned that because of this some were being punished unjustly for theft, he gave himself up to the governor Maximian. He was beaten to death with rods, by some accounts in 288, by others in 304.

Holy Apostles Evodus and Onesiphorus of the Seventy

St Evodus (or Evodius) is mentioned by St Ignatios of Antioch. He was a disciple of the Apostle Peter and succeeded him as Bishop of Antioch. It is said that the name “Christians” for members of the Church was given by Evodus. He was martyred during a visit by the Emperor Vespasian to Antioch. St Onesiphorus is mentioned by the Apostle Paul in his second epistle to St Timothy, where he calls Onesiphorus a friend and helper. He was a bishop in Colophon in Asia Minor, where he met martyrdom for Christ.

Holy Martyr Eupsychyius of Caesarea (2nd c.)

He was the son of a wealthy pagan senator in Caesarea of Cappadocia. When his father died, he gave his inheritance to the poor, proclaiming the Kingdom of God while he did so. For this he was arrested by Sapricius, Governor of Cappadocia, and put in prison. He persuaded his jailers to release him for awhile, and set about giving away the remainder of his worldly goods, first to his accusers and persecutors, then to the poor. When all his wealth was gone, he voluntarily returned to prison. He was viciously scourged several times, then beheaded. At his martyrdom, it is said that milk instead of blood flowed from his body.

Our Holy Father John, Archbishop of Novgorod (1185)

“He was first a married priest and then, from 1163, bishop in Novgorod, building seven churches during his lifetime. He had a vision of the holy Mother of God and a rare power over demons, making them obey him, and he once miraculously preserved Novgorod from an attack by seventy-two princes. He suffered from diabolical temptations, but overcame them all by the power of the Cross and by prayer. Retiring to a monastery in old age, he received the Great Habit and entered peacefully into rest in the Lord on September 7th, 1185.” (Prologue)

St Kassia (Kassiani) the Hymnographer (9th c.)

She was born in Constantinople to a noble family, and grew to be unusually beautiful and learned — so much so that she was chosen to participate in a ‘bride show’, at which the Emperor Theophilos was to choose a wife. Struck by Kassia’s beauty, the Emperor approached her and said ‘Through a woman came forth the baser things,’ referring to Eve’s transgression. Kassia responded, ‘Through a woman came forth the better things’, referring to the Incarnation of Christ through His Most Pure Mother. Stung by her reply, the Emperor rejected her and chose Theodora as his wife. Kassia entered monastic life and founded a women’s monastery in Constantinople, closely allied with the Stoudion Monastery. Serving as abbess of the monastery, she wrote many liturgical hymns, at least twenty of which are included in the services of the Church. Best-known (or at least most closely associated with her) is the Hymn of Kassiani, sung at Matins on Holy Wednesday. She reposed in peace.