Galatians 4.8-21 (Epistle)

8Odinioară, când nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robiţi celor ce din firea lor nu sunt dumnezei. 9Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? 10Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. 11Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. 12Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi. Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate. 13Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată. 14Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuşi Hristos Isus. 15Unde este, dar, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat. 16M-am făcut oare vrăjmaşul vostru pentru că v-am spus adevărul? 17Nu cu gând bun sunt plini de râvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiţi plini de râvnă faţă de ei. 18Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de faţă la voi. 19Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi! 20O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi şi să-mi schimb glasul; căci nu ştiu ce să mai cred! 21Spuneţi-mi voi, care voiţi să fiţi sub Lege, n-ascultaţi voi Legea?

Mark 6.45-53 (Gospel)

45Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46După ce Şi-a luat rămas bun de la norod, S-a dus pe munte ca să Se roage. 47Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. 48A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei. 49Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă, şi au ţipat; 50pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” 51Apoi S-a suit la ei în corabie, şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi, 52căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită. 53După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal.

Great Martyr Nicetas the Goth (372)

He was a Goth of noble birth among his people, a disciple of Bishop Theophilus of the Goths, who took part in the First Ecumenical Council. When he confronted Athanaric, the pagan ruler of the Goths, for his persecution of Christians and for his unbelief, Nicetas was cruelly tortured and finally burned to death. Though he died in the flames, his body was brought forth unharmed. His relics were taken by his friend Marianus to Mopsuestia in Cilicia, where a church dedicated to the Saint was built.

Holy Martyr Porphyrius (361).

“An actor, he first mocked at Christians before Julian the Apostate. On one occasion, when he was mimicking the Christian mystery of Baptism, he was dipped into the water, pronouncing the words: ‘In the name of the Father, and of the Son, and of the Holy Spirit.’ When he emerged from the water, he cried out: ‘Now I am a Christian!’ Everyone thought that this was in jest, as always, but he held firm to it, stopped mocking Christians and finally suffered for Christ. He was beheaded in 361, and entered into the Kingdom of Christ.” (Prologue)

We rightly condemn worship that is purely external; but the life of St Porphyrius reminds us in a striking way that the ‘externals’ of the Faith have a power that can work to convert the heart of man. St Porphyrius used the words of Holy Baptism not only carelessly but mockingly, yet by God’s grace he emerged from the waters truly renewed into Christ.