Acts 18.22-28 (Epistle)

22S-a dat jos din corabie în Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce a urat de bine bisericii, s-a coborât în Antiohia. 23După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei şi Frigiei, întărind pe toţi ucenicii. 24La Efes, a venit un iudeu, numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi. 25El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decât botezul lui Ioan. 26A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. 27Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră;

28căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.

John 12.36-47 (Gospel)

36Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei. 37Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” 39De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 40„Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” 41Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. 42Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. 43Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. 44Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. 45Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 46Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

St Symeon Stylites (the Younger) of the Wonderful Mountain (595)

He was born in Antioch in 522. His father, John, died in an earthquake, leaving him to be raised by his mother Martha. From his earliest childhood he lived a very ascetic life and was under special protection and guidance of St John the Baptist, who often appeared to him. He became a monk as a young man and, after a vision of the Lord, who appeared to him as a handsome youth and filled his heart to overflowing with love for Christ, he ascended onto a pillar, where he stayed for eighteen years, praying and singing psalms. He then went to the mountain called ‘Wonderful’, where he lived alone in a barren place for ten years; he then ascended another pillar, where he remained in extreme hardship for forty-five years. During this time he became known as a wonder-worker and visionary: the Prologue says ‘The measure of his love for God was such that rare grace was given him, by the help of which he was able to heal every sort of illness, tame wild beasts and perceive the most distant regions of the earth and the hearts of men. He was taken out of the body and saw the heavens, conversed with angels, harried the demons, prophesied, spent thirty days at a time without sleep and even longer without food, receiving nourishment at the hands of angels.’ He reposed at the age of 85; seventy-nine years of his life had been spent in asceticism.

Our Holy Father Nikita Stylites (1186)

As a youth, he was heedless and corrupt; but one day he entered a church and heard the words of Isaiah, ‘Wash you, make you clean’ (Is. 1:16). His life changed completely: he left his family and property to enter a monastery near Pereyaslavl, where he took on a life of severe asceticism. He wore chains and (in the words of the Prologue) ‘shut himself up in a pillar’, for which he was called the Stylite. He was granted the gift of healing and by his prayers restored many who came to him, including Michael, Prince of Chernigov, whom he healed of palsy. Some thieves, seeing his chains and thinking that they were made of silver, killed him one night and made off with the chains. Soon afterward, Saint Nikita appeared to an elder named Simeon and told him to put the chains with him in his grave when they were found.

St Vincent of Lerins (445)

He was born in Toul in Gaul (modern-day France); he was the brother of St Lupus, Bishop of Troyes. He served as a soldier, but eventually became a monk at the monastery of Lerins. There he lived out the remainder of his life, and wrote his Commonitorium, an exposition of the true Orthodox faith; it contains the well-know statement that Christians must hold to the Faith that has been believed “everywhere, always, and by all.” He reposed in peace.