Romans 14.19-23, 16.25-27 (Epistle)

19Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră. 20Să nu nimiceşti, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuşi, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. 21Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. 22Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine.

23Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare e păcat. 25Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, 26dar a fost arătată acum prin scrierile prorocilor şi, prin porunca Dumnezeului celui Veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă – 27a lui Dumnezeu, care singur este înţelept, să fie slava, prin Isus Hristos, în vecii vecilor! Amin.

Galatians 5.22-6.2 (Epistle, Departed)

22Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, 23blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. 24Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. 25Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

26Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii. 1Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. 2Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.

Matthew 6.1-13 (Gospel)

1Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. 2Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. 3Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, 4pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. 5Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. 6Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. 7Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. 8Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. 9Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; 10vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. 11Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; 12şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; 13şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”

Matthew 11.27-30 (Gospel, Departed)

27„Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. 28Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. 29Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

30Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”

St Porphyrius, bishop of Gaza (420)

He was born to a wealthy, noble family in Thessalonica around 347. Filled more and more with a yearning for God, he abandoned his worldly possessions and traveled to Egypt, living for five years as a monk at Sketis. From there he went to Palestine, where he lived for another five years in a cave in the Jordan desert. Suffering from a severe ailment, he was forced to move to Jerusalem; there he was suddenly and completely cured following a vision on Golgotha, in which he saw the Good Thief come down from the cross to lead him to Christ, who gave the Cross into his keeping.

Porphyrius took up the trade of a shoemaker in Jerusalem to provide for his few needs. His humility and charity became so well-known that the Bishop of Jerusalem ordained him to the priesthood at the age of forty-five, and made him Stavrophylax, keeper of the True Cross of the Savior — thus fulfilling Porphyrius’ vision on Golgotha. Three years later, much against his will, he was elected Bishop of Gaza.

Throughout his episcopate he was persecuted by the pagans who still dominated the life of that city — though he was able to convert many of them by his own example of holiness, and by the many miracles that were wrought through his intercessions. Once, when the city was suffering from a long drought, the Saint gathered the city’s Christians (who numbered no more than 280), told them to fast, and celebrated an all-night vigil. The next morning, as the Bishop and his entire flock went in procession through the city it began to rain. At this, 127 pagans were converted. When the pagans’ violent attacks continued, Porphyrius appealed to the Emperor Arcadius for an edict closing of the pagan temples in Gaza. With the support of St John Chrysostom the edict was issued. When the Imperial representatives entered Gaza, accompanied by Bishop Porphyrius bearing the Cross, the statue of Aphrodite in the city’s main temple shattered into pieces. Eight temples were destroyed, and a Church was built on the site of the largest. Hundreds of pagans embraced the Faith and, after instruction, were baptized by the Saint.

After twenty-five years as bishop, during which he had seen his see transformed from a small flock of beleaguered Christians into a Christian territory, Saint Porphyrius reposed in peace in 420.

St Photini the Samaritan Woman, and those with her (66)

She was the Samaritan Woman who met Christ at Jacob’s Well (John ch. 4). She repented, and told her townsmen that she had met the Christ, for which she is sometimes called the first to proclaim the Gospel of Christ. She converted her four sisters (Phota, Photis,Parasceva, and Cyriaca), and her sons (Victor and Joses), and all of them became tireless evangelists for Christ. After the martyrdom of the holy Apostles Peter and Paul, she traveled to Carthage to proclaim the Gospel there. She, with her Christian sisters and sons, all met martyrdom under the persecutions of Nero. She is also commemorated on the Sunday of the Samaritan Woman during the Paschal season.