Matthew 28.16-20 (1st Matins Gospel)

16Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le poruncise Isus să meargă. 17Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

1 Corinthians 6.12-20 (Epistle)

12Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. 13Mâncările sunt pentru pântece, şi pântecele este pentru mâncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie; el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. 14Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa. 15Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! 16Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”. 17Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El. 18Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său. 19Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?

20Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Luke 15.11-32 (Gospel)

11El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea. 13Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. 14După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. 15Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. 16Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta 19şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” 20Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. 21Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” 22Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. 23Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim; 24căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească. 25Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. 26A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este. 27Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.” 28El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre. 29Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei; 30iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.” 31„Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.

32Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.”

St Martinian, monk, of Caesarea in Palestine (422)

“The life of this saint is wonderful beyond measure and is worth reading in full. What did he not endure to fulfil the Law of God? At the age of eighteen, he went off into a mountain in Cappadocia called the Ark and spent 25 years in fasting, vigils and prayer, and struggling with manifold temptations. When a woman came to tempt him and he saw that he would fall into sin with her, he leapt barefoot into the fire and stood in it until the pain brought forth tears from his eyes and he had killed all lust within himself. When other temptations arose, he fled to a lonely rock in the sea and lived there. When, though, in a shipwreck, a woman swam to the rock, he leapt into the sea intending to drown himself. But a dolphin took him upon its back and brought him, by God’s providence, to the shore. He then decided to make nowhere his permanent home but to travel incessantly. Thus he passed through 164 towns in two years, exhorting and advising the people. He finally arrived in Athens, where he died in 422.” (Prologue)

Holy Apostles and Martyrs Priscilla and Aquila

Aquila and his wife Priscilla (or Prisca) were Jews from Pontus who settled in Rome, where they worked as tent-makers. When the Emperor Claudius expelled all Jews from Rome in 49-50, they moved to Corinth. (They may already have been Christians; at that time the Empire made no distinction between Christians and Jews.) In Corinth they hosted the Apostle Paul, who lived and worked with them for awhile (Acts 18:1-3). They worked diligently with the Apostle, traveled with him, and were considered worthy to bring Apollos (December 8) to a full knowledge of the Faith (Acts 18:26)

Priscilla and Aquila returned to Rome around 58, and later went to Ephesus; they were living there when St Paul asked his disciple Timothy, Bishop of Ephesus, to greet them (2 Tim. 4:19). It was probably in Ephesus that they were martyred by the pagans.

St Symeon the Myrrh-streamer, founder of the Chilandar Monastery (1200)

He was born in 1114. In the world, he ruled the kingdom of Serbia as Stephen Nemanja; after ruling wisely and mercifully for many years, he renounced all worldly wealth and glory in 1196 to become a monk. Traveling to the Holy Mountain, he took for his spiritual father his own son Sava, who had preceded him in renouncing royal honor for a life of prayer. Together Symeon (as he was named in monastic life) and his son founded Hilandar monastery. His wife Anna became a nun, taking the name Anastasia; she is also commemorated as a saint of the Church. After his repose, St Symeon’s relics exuded a fragrant and healing myrrh. Saint Sava brought his father’s holy relics back to Serbia. The Synaxarion says “From Saint Symeon’s empty tomb at Chilandar, a vine miraculously sprang up whose dried grape seeds are to this day sent all over the world as a blessing for childless married couples.”