2 Corinthians 1.12-20 (Epistle)

12Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu. 13Nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi trag nădejde că până la sfârşit veţi cunoaşte, 14cum aţi şi cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus. 15În această încredinţare, voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un al doilea har. 16Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea. 17În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe care le iau în felul lumii, ca să fie în mine „da, da” şi „nu, nu”? 18Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da” şi „Nu”. 19Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost „da” şi „nu”, ci în El nu este decât „da”. 20În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea şi „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

Matthew 22.23-33 (Gospel)

23În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24„Învăţătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.” 25Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. 27La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. 28La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.” 29Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: 32„Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” 33Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus.

Our Holy Father Poemen (Pimen) the Great (450)

“He was an Egyptian by birth and a great Egyptian ascetic. As a boy, he visited various spiritual teachers and gathered proven experience as a bee gathers honey from flowers. Pimen once begged the elder Paul to take him to St Païsius. Seeing him, Païsius said: ‘This child will save many; the hand of God is on him.’ In time, Pimen became a monk and drew two of his brothers to monasticism. Their mother once came to see her sons, but Pimen would not allow her in, asking through the door: ‘Which do you want more: to see us here and now, or in the other world in eternity?’ Their mother went away joy-fully, saying: ‘If I will see you for certain there, I don’t need to see you here.’ In the monastery of these three brothers, governed by the eldest, Abba Anoub, the rule was as follows: at night, four hours were passed in manual work, four hours in sleep and four in reading the Psalter. The day was passed, from morning to noon, in alternate work and prayer, from mid-day to Vespers in reading and after Vespers they prepared their meal, the only one in the twenty—four hours, and this usually of some sort of cabbage. Pimen himself said about their life: ‘We ate what was to hand. No-one ever said: “Give me something else”, or “I won’t eat that”. In that way, we spent our whole life in silence and peace.’ He lived in the fifth century, and entered peacefully into rest in great old age.” (Prologue)

His name means “shepherd”. Many of his words can be found in the Sayings of the Desert Fathers.

Great-martyr Phanurius the Newly Appeared of Rhodes

“Little is known of the holy Martyr Phanurius, except that which is depicted concerning his martyrdom on his holy icon, which was discovered in the year 1500 among the ruins of an ancient church on Rhodes, when the Moslems ruled there. Thus he is called “the Newly-Revealed.” The faithful pray to Saint Phanurius especially to help them recover things that have been lost, and because he has answered their prayers so often, the custom has arisen of baking the Phaneropita (‘Phanarius-Cake’) as a thank-offering.” (Great Horologion)

There is a tradition that his mother was a great sinner, and that he was unable to convert her in her lifetime. After her death he prayed more for her salvation than for his own. As he was being stoned to death, he prayed: ‘For the sake of these my sufferings, Lord, help all those who will pray to Thee for the salvation of Phanurius’ sinful mother.’ So, in Egypt, where he is much revered, many Christians pray ‘O Lord, save Phanurius’ mother and help me, a sinner.’