Romans 13.1-10 (Epistle)

1Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. 2De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. 3Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. 4El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. 5De aceea, trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului. 6Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. 7Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea. 8Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea. 9De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 10Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.

Matthew 12.30-37 (Gospel)

30Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte. 31De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. 32Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. 33Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui. 34Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. 35Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. 36Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. 37Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

Translation of the Relics of St Theodosius of the Kiev Caves

Holy Prophet Micah (8th c. BC)

Read his prophecies (which include the prophecy that Christ would be born in Bethlehem, Micah 5:2) in the Old Testament book that bears his name. He was a contemporary of the prophets Isaiah, Amos and Hosea, and is ranked sixth among the “minor” prophets. It was he who prophesied that the Christ would be born in Bethlehem. (This is a different Micah from the one mentioned in 1 Chronicles 22:8, who lived earlier). Micah was buried in his home village of Morasth in the land of Judah; his holy relics were found along with those of the prophet Habbakuk during the reign of St Theodosius the Great — their location was given by a revelation to Zebennus, Bishop of Eleutheropolis.

Hieromartyr Marcellus, Bishop of Apamea (389)

He was born to an eminent family in Cyprus, and was well-educated. He was married and had children, but when his wife died he left his family to live as a monk in Syria. There he became known and loved for his learning, humility and kindness to all, and the people of Apamea chose him as their bishop. As bishop, he worked with evangelical fervor to bring the mostly-pagan people to Christ. When a pagan temple was burned down, some pagans blamed Marcellus, seized him, and threw him into the fire, where he perished.