Romans 15.17-29 (Epistle)

17Eu, dar, mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu. 18Căci n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, 19fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările dimprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos. 20Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, 21după cum este scris: „Aceia cărora nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaşte.” 22Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi. 23Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, 24nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi. 25Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. 26Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim. 27Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentru că, dacă Neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti. 28După ce-mi voi împlini, dar, însărcinarea aceasta şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania şi voi trece pe la voi. 29Ştiu că, dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos.

Matthew 12.46-13.3 (Gospel)

46Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El. 47Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.” 48Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?” 49Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!

50Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.” 1În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare. 2O mulţime de noroade s-au strâns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într-o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm. 3El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene.

Holy Myrrh-bearer and Equal-to-the-Apostles Mary Magdalene

She was from the town of Magdala on the Sea of Galilee, for which reason she is called “Magdalene.” The Lord Jesus cast out seven demons from her, after which she became His faithful disciple, following Him even to the Cross when most of His disciples had fled. With the other holy Myrrh-bearers, she prepared the spices to anoint His body and carried them to His tomb. There she was one of the first witnesses to the Resurrection, and the first to proclaim it.

Various traditions hold that, after Christ’s ascension, she traveled to Rome, where she presented the Emperor with a red egg and proclaimed “Christ is Risen!” For this reason her icons often show her holding a red egg, and from this the tradition of distributing red eggs at Pascha is said to have arisen. She is then said to have travelled to Ephesus where she helped St John the Theologian in his gospel ministry before reposing there.

Mary Magdalene is sometimes identified with the “sinful woman” of the Gospels, but this is not the Church’s tradition. Neither the Gospels nor the sacred hymnography of the Church make this connection.

The name ‘Madeleine’ is a form of ‘Magdalene’.