Romans 11.25-36 (Epistle)

25Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor. 26Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27Acesta va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.” 28În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor. 29Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută. 30După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi după cum, prin neascultarea lor, aţi căpătat îndurare acum, 31tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare. 32Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. 33O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! 34Şi, în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? 35Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”

36Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Matthew 12.1-8 (Gospel)

1În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. 2Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.” 3Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? 5Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? 6Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul. 7Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe!”, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi. 8Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”

Hieromartyr Athenogenes, bishop of Sebaste, and his ten disciples (311)

“In the time of Diocletian, a fierce persecutor of Christians called Philomarchus came to Sebaste. He arrested and killed many Christians in the town. When he saw Athenogenes and his disciples, he told the elder to sacrifice to the idols, that they should not perish as had the other Christians. Athenogenes replied: ‘O Torturer, those whom you describe as having perished have not perished, but are in heaven and make merry with the angels!’ There was a touching moment when a deer, which had been hand-fed by the compassionate Athenogenes, ran up to him and, seeing him in such straits, shed tears. Wild animals of the hills had more pity on the martyrs than did the pagans! After harsh torture, during which an angel of God comforted them, they were all beheaded, first the priests and fellow workers of Athenogenes and then Athenogenes himself, and went to their heavenly home in the year 311.” (Prologue)

The Great Horologion adds “There is a second Martyr Athenogenes commemorated today, mentioned by St Basil… it is said that as this Athenogenes approached the fire, wherein he was to die a martyric death, he chanted the hymn O Joyous Light in praise of the Holy Trinity.” This is one way that we know that the vesperal hymn Gladsome Light was in use before the time of St Basil the Great.