Romans 2.28-3.18 (Epistle)

28Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne.

29Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. 1Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? 2Oricum, sunt mari. Şi, mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu? 4Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.” 5Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.) 6Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? 8Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă. 9Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, 10după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. 11Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 12Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. 13Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; 14gura le este plină de blestem şi de amărăciune; 15au picioarele grabnice să verse sânge; 16prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; 17nu cunosc calea păcii; 18frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”

Matthew 6.31-34, 7.9-11 (Gospel)

31Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” 32Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. 33Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

34Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei. 9Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? 10Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? 11Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!

Sts Sergius and Herman (1353), abbots of Valaam

After helping to establish Orthodoxy among the Karelian Finns, they founded the famous Valaam Monastery on Lake Ladoga in northern Russia. Both reposed in the same year.

Synaxis of the Icon of our Most Holy Lady the Theotokos "Of the Three Hands"

Saint John of Damascus (December 4), the great defender of Orthodoxy against the iconoclasts, was falsely accused of plotting against the Caliph of Damascus through the intrigues of the iconoclast Emperor Leo the Isaurian (reigned 717-741). The Caliph ordered St John’s hand to be cut off for his suspected treachery. The saint asked for the severed hand, and passed the night praying fervently for aid before an icon of the most holy Theotokos. Waking in the morning, he found his hand miraculously restored, with only a scar around the wrist where it had been completely severed. In thanksgiving, St John had a silver hand mounted on the icon. When he became a monk in the monastery of St Sabbas in the Holy Land, he took the icon with him. It remained there until it was given to St Sabbas (Sava) of Serbia (January 14), who brought it to Serbia. Later it was miraculously taken to the Hilandar Monastery on the Holy Mountain (carried, according to legend, from Serbia to Mt Athos by an unguided donkey), where it may now be found.

Translation of the Relics (412)of the Holy and Wonderworking Unmercenaries Cyrus & John

They are counted among the Unmercenary Physicians. For their lives, see January 31.

Our Holy Father Sennuphius the Standard-Bearer (4th c.)

“A great ascetic and wonderworker of the Egyptian desert, he was a contemporary of Patriarch Theophilus and the Emperor Theodosius the Great. He is called ‘the Standard-Bearer’ because he once helped the Emperor Theodosius to gain a victory over enemy forces by his prayers. When the Emperor summoned him to Constantinople, he replied that he was unable to go, but sent his torn and patched monastic habit and his staff. Going out to battle, the Emperor put on Sennuphius’s habit and carried his staff in his hand, and returned victorious from the battle.” (Prologue)