Ephesians 6.18-24 (Epistle)

18Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii 19şi pentru mine, ca ori de câte ori îmi deschid gura să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, 20al cărei sol în lanţuri sunt; pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc. 21Acum, ca să ştiţi şi voi despre mine, Tihic, preaiubitul frate şi slujitor credincios în Domnul, vă va face cunoscut totul. 22Vi l-am trimis înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră şi să vă îmbărbăteze inimile. 23Pace, fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa din partea lui Dumnezeu Tatăl şi din partea Domnului Isus Hristos! 24Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie. Amin.

Luke 10.1-15 (Gospel)

1După aceea Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El. 2Şi le-a zis: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. 3Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. 4Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum. 5În orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: „Pacea să fie peste casa aceasta!” 6Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; altminteri ea se va întoarce la voi. 7Să rămâneţi în casa aceea şi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă. 8În oricare cetate veţi intra, şi unde vă vor primi oamenii, să mâncaţi ce vi se va pune înainte; 9să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să le ziceţi: „Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” 10Dar în oricare cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei şi să ziceţi: 11„Scuturăm împotriva voastră, chiar şi praful din cetatea voastră care s-a lipit de picioarele noastre; totuşi să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” 12Eu vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. 13Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, demult s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă. 14De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până în Locuinţa morţilor.

St Abercius, Bishop of Hierapolis, Wonderworker and Equal to the Apostles (167)

He was bishop of Hierapolis in Phrygia of Asia Minor, during the reign of Marcus Aurelius, a persecutor of Christians. During a pagan festival, Abercius was instructed by an Angel to throw down the idols of Apollo and other pagan gods. When his work was discovered, the people of the city were outraged; but instead of hiding, the bishop went to the marketplace and openly confessed the Christian faith. The people grew angrier still, but when Abercius healed three possessed men they were amazed and listened to him more closely. He preached the Faith with such power that the entire city and surrounding countryside became Christian.

These miracles reached the ears of the Emperor, whose daughter was suffering from demonic possession. The Emperor summoned Abercius to Rome, where he was enabled to cast out the spirit and perform several other miracles. The Empress offered him a large reward of gold for healing her daughter, but he would not accept it. On his way home, he was instructed in a vision to travel to Syria. He travelled first to Antioch and surrounding cities, then as far as Mesopotamia, proclaiming Christ and teaching the faith everywhere he went. No other bishop of his time travelled so widely in the service of the Gospel; for this reason he is called Equal to the Apostles.

After several years he returned to Phrygia, where he lived the remainder of his life in peace, shepherding his flock.

Venerable Lot of Egypt (5th c.)

He was one of the company of ascetic Fathers who fled the world into the Egyptian desert in the fourth and fifth centuries.

Once Abba Lot went to his spiritual father Joseph and asked him, simply, ‘What shall I do to be saved?’ Abba Joseph stretched his hands toward heaven and his fingers became ten flames. He said, ‘If you desire it, you can become entirely as a fire.’

A brother once came to Abba Lot in terrible distress and said to him, ‘I have committed a great sin, that I cannot admit to the Fathers.’ ‘Confess it to me and I will bear it for you,’ answered the Elder. ‘I have fallen into fornication,’ the brother said, ‘and to do so, I sacrificed to idols.’ The Elder said to him, ‘Take heart: no sin is beyond God’s mercy. Repentance is always possible. Go and sit in your cave; eat only every other day, and we will each take an equal share of the burden of your offence.’ After three weeks of keeping the same penance, Abba Lot received assurance from God that the brother’s repentance was acceptable. For the rest of his life, the brother served as the Elder’s disciple.

Holy Seven Youths of Ephesus

They are also commemorated August 4. See that date for their story.