1 Corinthians 4.17-5.5 (Epistle)

17Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos şi de felul cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate bisericile. 18Unii s-au îngâmfat şi şi-au închipuit că n-am să mai vin la voi. 19Dar dacă va voi Domnul, voi veni în curând la voi, şi atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au îngâmfat. 20Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.

21Ce voiţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii? 1Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. 2Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! 3Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. 4În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, 5am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.

Luke 5.17-26 (Gospel)

17Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18Şi iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. 19Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. 20Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” 21Cărturarii şi fariseii au început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine este Acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” 22Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? 23Ce este mai lesne, a zice: „Păcatele îţi sunt iertate” sau a zice: „Scoală-te şi umblă”? 24Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: „Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă”. 25Şi, numaidecât, slăbănogul s-a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. 26Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.”

St Andrew the Fool for Christ (911)

St Andrew was bought as a slave by Theognostos,a wealthy citizen of Constantinople, during the reign of the Emperor Leo the Wise. Theognostos recognized Andrew’s unusual ability and taught him to read and write. Despite this, Andrew, obeying a divine revelation, took up the ascesis of folly for Christ, behaving as a madman all day and secretly praying most of the night. His master endeavored to have him cured of his apparent madness, having prayers read over him in church, but to no avail. Finally he discharged Andrew, who thereafter lived in absolute poverty in Constantinople, clothing himself in rags and living on the bread given him by kindly Christians. Anything that he received, beyond that needed for bare survival, he gave to beggars, usually mocking and insulting them at the same time so as not to be thanked or praised for his deeds. Such was the wholeheartedness of his prayers that he was given grace to see angels and demons, to discern the secrets of others, thereby turning them from their sins. It was he who, with his disciple Epiphanius, saw the vision of the Protecting Veil of the Mother of God (see October 1). After a life of profound ascetic struggle, he reposed in peace.

Hieromartyr Cyprian and Virgin-Martyr Justina (304).

“Saint Justina, who was from Damascus, lived in virginity for the sake of Christ. Saint Cyprian, who was from Antioch, began as an initiate of magic and worshipper of the demons. A certain foolish young man who had been smitten with Justina’s beauty hired Cyprian to draw her to love him; when Cyprian had used every demonic device he knew, and had failed, being repulsed by the power of Christ Whom Justina invoked, he understood the weakness of the demons and came to know the truth. Delivered from demonic delusion, he came to Christ and burned all his books of magic, was baptized, and later ascended the episcopal throne in his country. Later, he and Justina were arrested by the Count of Damascus, and having endured many torments at his hands, they were sent finally to Diocletian in Nicomedia, where they were beheaded in the year 304.” (Great Horologion)

St Cassian the Greek, Wonderworker of Uglich (1504)

In 1473, Princess Sophia Paleologos came to Russia with a large retinue to marry Prince Ivan III. One of this retinue was a certain nobleman named Constantine, a relative of the last Byzantine Emperor, Constantine XI Paleologos. Constantine entered into the service of Archbishop Joasaph of Rostov, and in 1489 went with him on his retirement to the Monastery of St Therapont at White Lake. Constantine himself had no plans to become a monk; but on his first night at the monastery St Martinian (January 12) appeared to him, exhorting him to renounce the world immediately. Constantine reported his vision to the Archbishop, who confirmed its authenticity, and Constantine was tonsured a monk with the name Cassian.

The new monk entered into the ascetic struggle with fervor: though he had spent his life as a prince, he gladly undertook the lowliest tasks and the most onerous obedience. At the encouragement of his friend St Nilus of Sora (Nil Sorsky, May 7), he took up a hermit’s life by the River Uchma in the Uglich district. In time various disciples gathered around him, and St Cassian, against his own will, became the head of a skete. His teachings to his disciples always emphasized obedience, care for the poor, and prayer for the departed. He reposed in peace.