Mark 16.9-20 (3rd Matins Gospel)

9(Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci. 10Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau. 11Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. 12După aceea S-a arătat, în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară. 13Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. 14În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat. 15Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 16Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. 17Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; 18vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” 19Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. 20Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)

2 Corinthians 1.21-2.4 (Epistle)

21Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu. 22El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului. 23Iau pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu, că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca să vă cruţ.

24Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră; căci staţi tari în credinţă. 1Am hotărât, dar, în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare. 2Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? 3Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sunt încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.

Matthew 22.1-14 (Gospel)

1Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis: 2„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.” 5Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. 6Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. 7Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. 8Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. 9Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.” 10Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12„Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit. 13Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 14Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

Commemoration of the Miracle of the Archangel Michael at Colossae (Chonae) (4th c.)

In Colossae in Phrygia there were a church and a holy spring dedicated to the Archangel Michael. Malicious pagans diverted the course of two rivers so that they would inundate the church. But the Archangel appeared, bringing with him an earthquake that shook the whole area and opened a fissure into which the waters plunged, sparing the church. The place was thereafter called “Chonae” Greek for “funnels” instead of Colossae.

Holy Prophet Zacharias and Righteous Elizabeth (1st c.), parents of St John the Forerunner.

The story of the holy parents of the Forerunner is told in the first chapters of Luke’s Gospel. Several of the Fathers say that Zacharias is the one who, the Lord said, was slain between the temple and the altar (Matthew 23:35); because he continued to call the Mary the Mother of God a virgin even after she bore Christ; and because his son had escaped the slaughter of the innocents ordered by Herod. St Elizabeth had hidden him in a cave in the desert; he remained in the wilderness from that time until he began to preach by the Jordan.

St Maxim (Sandovich), martyr of Lemkos, Czechoslovakia (1914) (August 24 OC)

St Maxim was born in the Austro-Hungarian Empire in 1888. At this time all Orthodox Churches had been captured and subjected to the “Unia,” by which, though keeping the Orthodox liturgical rites, they were united to the Roman Catholic Church. Many of the Carpatho-Russian people were ignorant of the change and what it meant; others were unhappy with it but, in their subject condition, saw no alternative. Maxim’s farmer parents, at great personal sacrifice, obtained an education for him that enabled him to study for the priesthood at the Basilian seminary in Krakow. Here he discerned the un-Orthodox nature of the “Greek Catholic” training there and traveled to Russia, where he became a novice at the Great Lavra of Pochaev and met Archbishop Anthony (Khrapovitsky), who encouraged him in his quest for Orthodoxy. (Archbishop Anthony, after the Russian Revolution, became the first Metropolitan of the Russian Orthodox Church Abroad). He entered seminary in Russia in 1905 and was ordained to the Priesthood in 1911.Metropolitan Anthony, knowing the hardships and persecutions that awaited any Orthodox priest in Austro-Hungary, offered to find Maxim a parish in Russia. But Maxim was already aware of the hunger for Orthodoxy among many of the Carpatho-Russian people; several people from his village had travelled to America and while there had attended Orthodox Churches and confessed to Orthodox priests. They begged him to return to his country and establish an Orthodox parish there.

When he returned to his native village of Zhdynia, the polish authorities, seeing him in the riassa, beard and uncut hair of an Orthodox priest, mocked him, saying “Look, Saint Nicholas has come to the Carpathians!” But the people of nearby Hrab sent a delegation asking him to set up an Orthodox parish in their village. This he did, setting up a house-church in the residence that the people gave him. Almost immediately, he and his people began to be harassed and persecuted, first at the instigation of “Greek Catholic” priests, then of the government. His rectory/church was closed, and he and several of his parishioners were repeatedly jailed, sometimes on trumped-up charges of sedition. (The Carpatho-Russian people were always suspected of pro-Russian political sympathies by the Austrian and Polish authorities).

Despite these persecutions, through Fr Maxim’s labors a wave of desire for Orthodoxy spread through the region, with many Carpatho-Russians openly identifying themselves as Orthodox. The government issued orders to regional mayors to forbid those who had identified themselves as Orthodox to gather and, in 1913, appointed a special commissioner whose task was to force the people to return to Catholicism.

In 1914, war broke out between Russia and Austro-Hungary. Despite lack of any evidence that Fr Maxim had engaged in pro-Russian political activity — he once said “My only politics is the Gospel” — he was arrested and executed on September 6 by the Papal calendar, August 24 by the Church Calendar. He was denied any form of Church burial, and his father buried him with his own hands.

Following the First World War, Orthodoxy became legal in the new Polish Republic, and a monument was placed over Fr Maxim’s grave in his home town of Zhdynia. In 1994, the Orthodox Church of Poland officially glorified St Maxim.