Romans 16.17-24 (Epistle)

17Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. 18Căci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pântecelui lor; şi, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, ei înşală inimile celor lesne crezători. 19Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur, dar, de voi şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răul. 20Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi! Amin. 21Timotei, tovarăşul meu de lucru, vă trimite sănătate; tot aşa şi Luciu, Iason şi Sosipater, rudele mele. – 22Vă trimit sănătate în Domnul eu, Terţiu, care am scris epistola aceasta. – 23Gaiu, gazda mea şi a întregii biserici, vă trimite sănătate. – Erast, vistiernicul cetăţii, vă trimite sănătate; tot aşa şi fratele Cuart. 24Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

Matthew 13.10-23 (Gospel)

10Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?” 11Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. 12Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. 13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. 15Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” 16Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud! 17Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit. 18Ascultaţi, dar, ce înseamnă pilda semănătorului: 19Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum. 20Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie; 21dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. 22Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor. 23Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”

Our Holy Father Sisoës the Great of Egypt (429)

One of the greatest of the Desert Fathers, he lived in asceticism at Scetis in Egypt. After the death of St Anthony the great, Abba Sisoës became a hermit in Anthony’s cave, saying “Thus in the cave of a lion, a fox makes his dwelling.” In his own lifetime he was granted the grace to heal the sick, drive out unclean spirits, and even raise the dead.

As his death approached after a long life in the desert, his brethren gathered around him. His face began to shine, and he said, “See, Abba Anthony is here!” then, “See, the choir of the prophets is here!” Seeing that he seemed to be speaking with someone, his brethren asked him who it was. He replied, “The Angels are here, and I am asking them for time to repent.” Amazed, they asked him what he could have to repent of, to which he replied, “Brethren, I do not know if I have even begun to repent.” Finally, his face became as bright as the sun, and he said, “See, the Lord is here, and He says, ‘Bring Me the vessel of the desert.’” With this, he gave his soul up to God, and his entire dwelling was filled with light and sweet fragrance.

Some of his teaching, as told in the Prologue: “St Sisoës taught his monks: ‘When temptation comes to a man, that man must give himself over to the will of God, and acknowledge that the temptation comes upon him because of his sins. If something good comes to pass, he must acknowledge that it comes about by the providence of God.’ A monk asked him: ‘How can I please God and be saved?’ The saint replied: ‘If you desire to please God, withdraw from the world, separate yourself from the earth, leave aside creation and draw near to the Creator, unite yourself to God with prayers and tears, and you will find rest in this world and in the next.’ A monk asked Sisoes: ‘How can I acquire humility?’ The saint replied: ‘When a man learns to regard every man as better than himself, he thus acquires humility.’ Ammon complained to Sisoes that he could not memorise the wise sayings that he had read, to be able to quote them in conversation with others. The saint replied: ‘It is not necessary. That which is necessary is to acquire purity of mind and to speak from this purity, placing one’s hope in God.’”

Holy Martyrs Marinus and Martha, and those with them (269)

Marinus and Martha were wealthy Persians; but they sold all their goods and traveled to Rome with their sons Audifax, Habakkuk, Valentine, and Cyrinus, in order to venerate the holy relics of the apostles and martyrs. When the Emperor Claudius asked them why they had come so far, at such cost, to seek the dead in Rome, they answered ‘We are servants of Christ, and are come to venerate the holy apostles whose immortal souls are alive with God, that they may be our intercessors with Christ our God.’ All of them were sentenced to interrogation and to death if they would not deny Christ. Valentine, who was a priest, was handed over to a General named Asterius. When Valentine healed Asterius’ daughter, who had been blind for two years, Asterius and his entire household accepted Christ and were baptised by Valentine. All of them, along with Marinus and Martha and their family, underwent torture and death for the sake of Christ.