Romans 16.1-16 (Epistle)

1Vă dau în grijă pe Fivi, sora noastră, care este diaconiţa Bisericii din Chencrea; 2s-o primiţi în Domnul, într-un chip vrednic de sfinţi, şi s-o ajutaţi în orice ar avea trebuinţă de voi; căci şi ea s-a arătat de ajutor multora şi îndeosebi mie. 3Spuneţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus, 4care şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa. Le mulţumesc nu numai eu, dar şi toate bisericile ieşite dintre Neamuri. – 5Spuneţi sănătate şi bisericii care se adună în casa lor. – Spuneţi sănătate lui Epenet, preaiubitul meu, care a fost cel dintâi rod al Asiei pentru Hristos. – 6Spuneţi sănătate Mariei, care s-a ostenit mult pentru voi. – 7Spuneţi sănătate lui Andronic şi lui Iunia, rudele mele şi tovarăşii mei de temniţă, care sunt cu vază între apostoli. Ei au venit la Hristos mai înainte de mine chiar. – 8Spuneţi sănătate lui Ampliat, preaiubitul meu în Domnul. – 9Spuneţi sănătate lui Urban, tovarăşul nostru de lucru în Hristos, şi lui Stache, preaiubitul meu. – 10Spuneţi sănătate lui Apele, încercatul slujitor al lui Hristos. – Spuneţi sănătate celor din casa lui Aristobul. – 11Spuneţi sănătate lui Ierodion, ruda mea. – Spuneţi sănătate celor din casa lui Narcis, care sunt ai Domnului. – 12Spuneţi sănătate Trifenei şi Trifosei, care se ostenesc pentru Domnul. – Spuneţi sănătate Persidei preaiubite, care s-a ostenit mult pentru Domnul. – 13Spuneţi sănătate lui Ruf, cel ales în Domnul, şi mamei lui, care s-a arătat şi mama mea. – 14Spuneţi sănătate lui Asincrit, lui Flegon, lui Hermes, lui Patroba, lui Herma şi fraţilor care sunt împreună cu ei. – 15Spuneţi sănătate lui Filolog şi Iuliei, lui Nereu şi surorii lui, lui Olimpa şi tuturor sfinţilor care sunt împreună cu ei. – 16Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfântă. Toate bisericile lui Hristos vă trimit sănătate.

Matthew 13.3-9 (Gospel)

3El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. 4Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. 6Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o. 8O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci, şi altul, treizeci. 9Cine are urechi de auzit să audă.”

Martyr Hyacinth of Caesarea in Cappadocia, and those with him (108)

He was a young courtier to the Emperor Trajan, and a secret Christian. When the Emperor and his court were offering sacrifice to the idols, Hyacinth stood apart; he was noticed and brought before the Emperor where, when interrogated, he proclaimed himself a Christian and refused to make sacrifice to the pagan gods. For this he was brutally whipped, then thrown into prison, where the Emperor ordered that he be given only food that had been sacrificed to idols. This Hyacinth refused to eat and, after eight days, died in prison.

Our Holy Father Isaiah the Solitary (491)

One of the Desert Fathers, he lived in asceticism first at Scetis in Egypt, then in Palestine; he died in Gaza. His instructive writings are often quoted by the Fathers.

Abba Isaiah said: The crown of all good works consists in this: that a man place all his hope in God, that he flee to Him once and for all with all his heart and strength, that he be filled with compassion for all and weep before God, imploring His help and mercy.

Our Holy Father Alexander, founder of the Monastery of the Unsleeping Ones (430)

“Born in Asia and educated in Constantinople, he went into the army after completing his studies and became an officer. Reading the Holy Scriptures, he came upon the Saviour’s words: ‘If thou wilt be perfect, go and sell all thou hast, and give to the poor, and thou shalt have treasure in heaven; and come and follow Me’ (Matt. 19:21). These words made such an impression on him that he sold and gave away all that he had, and went off to the desert. After long asceticism and striving for purification, he founded the community of the ‘Wakeful Ones’ (Acoemetae) with a special rule. According to this rule, the services in the church continued day and night in unbroken sequence. The brethren were divided into six groups, each having its appointed hours of day or night to go to church and take over the reading and singing from the previous group. He travelled a great deal over the East, bringing people to faith in Christ, disputing with heretics, working miracles by God’s grace and growing old in the service of the Lord Jesus. He finished his earthly course in Constantinople in the year 430, where his relics revealed the miraculous power and glory with which God had glorified His holy servant.” (Prologue)

Our Father among the Saints Anatolios, Archbishop of Constantinople (458)

He was a priest from Alexandria. At the ‘Robber Council’ at Ephesus in 449, Dioscoros, the monophysite who occupied the Patriarchal throne in Alexandria, had Anatolios installed as Patriarch of Constantinople, thinking that he would prove an ally. But Anatolios quickly emerged as a fervent champion of Orthodoxy: he convened a council of bishops just before the Council of Chalcedon in 451, at which Pope Leo’s Orthodox “Tome” (see February 18) was approved, though Dioscoros had not allowed it to be read at the Robber Council. At the Council of Chalcedon, Anatolios condemned Nestorius, Eutyches, and his frustrated patron Dioscoros. He reposed in peace in 458.

Anatolios is believed to be the author of the ‘Anatolian Stichera’ found in the weekly Vespers and Matins services; but these may have been composed by another Anatolios, a monk and a disciple of St Theodore the Studite.