1 Corinthians 11.31-12.6 (Epistle)

31Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. 32Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. 33Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.

34Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni. 1În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă. 2Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi. 3De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. 4Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; 5sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; 6sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.

2 Timothy 2.1-10 (Epistle, St Panteleimon)

1Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. 2Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii. 3Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. 4Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste. 5Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 6Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele. 7Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile. 8Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, 9pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat. 10De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.

Matthew 18.1-11 (Gospel)

1În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” 2Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor 3şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. 4De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. 5Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine. 6Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării. 7Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! 8Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic. 9Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei. 10Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri. 11Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

John 15.17-16.2 (Gospel, St Panteleimon)

17Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii. 18Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. 19Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. 20Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. 21Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. 22Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor. 23Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu. 24Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. 25Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au urât fără temei.” 26Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

27Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început. 1V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere. 2Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.

Holy Great-martyr and Healer Panteleimon (305)

He was born in Nicomedia; his father was a pagan, his mother a Christian. Through her he was taught the Christian Faith and baptized by St Hermolaus (July 26). He became a physician, and practiced his art with compassion and generosity, healing many more through his prayers as by his medicines. His parents had named him Pantoleon (“in all things a lion”), but because of his great compassion he was re-named Panteleimon (“all- merciful”). He once healed a man of blindness by calling on Christ, which led the once-blind man to embrace the Faith. When asked how he came to be healed he named Panteleimon as his healer and proclaimed his newfound faith in Christ. For this the pagans executed him, then arrested Panteleimon, who after many tortures was beheaded in 305. He is counted as the foremost of the Unmercenary Physicians.

St Clement, Archbishop of Ochrid (916)

He was a disciple of Saints Methodius and Cyril, working with them in their missionary labors in Moravia. After the death of St Methodius, Clement and many others of their mission were driven out of Moravia by the Germans, and traveled south. Clement, with his companions Gorazd, Nahum, Sava and Angelarius, crossed the Danube, stayed for a time with King Boris Michael, and settled in near Ochrid (in what is now Kosova, Yugoslavia). He founded a monastery at Belica, then moved to Ochrid, where he built a church dedicated to St Panteleimon. There he continued the work of Sts Cyril and Methodius, producing many books in the new Slavonic script for the help of the Slavic Orthodox people. Saint Clement performed miracles in his own lifetime and after his repose: his wonder-working relics are still venerated in a church dedicated to him. He reposed in peace.

Commemoration of the canonization (1970) of St Herman of Alaska (1837)

His feast day is December 12. Due to the severity of the Alaskan climate, the annual pilgrimage to his relics in Kodiak, Alaska, is in the Summer, around this date.