Romans 8.22-27 (Epistle)

22Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. 23Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. 24Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde: pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? 25Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. 26Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. 27Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Matthew 10.23-31 (Gospel)

23Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului. 24Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său. 25Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui? 26Aşa că, să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. 27Ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche să propovăduiţi de pe acoperişul caselor. 28Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. 29Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. 30Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. 31Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

Martyr Leontius, and with him Martyrs Hypatius and Theodoulos, at Tripoli in Syria (73)

An honored Roman commander in Tripoli of Phoenicia, he was described as being ‘of great physical stature, powerful, strong and bold in battle’. When it was learned that he was a Christian and had given grain to the poor from the imperial storehouse, the governor Hadrian, a great persecutor of Christians, sent Hypatius, a military commander, and Theodoulus, a soldier, along with some others to arrest him. On the way Hypatius fell gravely ill with a fever, and the company had to delay its mission. One night an angel of the Lord appeared to Hypatius and said, ‘If you desire to be healed, you and your soldiers must cry to heaven three times: “O God of Leontius, help me!”’. Hypatius told his comrades of his vision, and when they all cried out as instructed Hypatius was instantly healed. Hypatius and Theodoulos then went on ahead of the other soldiers and found Leontius. Leontius received them hospitably and offered them refreshment. As they rested in his house, he proclaimed his faith in Christ and their hearts began to burn within them. While Leontius was still speaking, a bright cloud descended upon the two soldiers and shed dew on them while Leontius said ‘In the name of the All-holy Trinity: Father, Son and Holy Spirit.’ Thus were they baptized by the Holy Spirit Himself.

When the cruel Hadrian discovered this, he had the two soldiers beaten fiercely, then beheaded; he then subjected Leontius to the cruelest tortures, under which he finally died, unwavering in his faith. This was during the reign of Vespasian.