Composite 19 - Micah 4.2-3, 5; 6.2-5, 8; 5.4, 5 (Vespers)

1Thus says the Lord: From Sion will come forth the Law and the Word of the Lord from Jerusalem. And he will judge among many peoples and rebuke mighty nations in a distant land. For all the peoples will walk, each its own way, while we will walk in the name of the Lord our God for ever. Thus says the Lord Almighty: Listen hills and valleys, foundations of the earth, because the Lord has a controversy with his people; for he will dispute with Israel, saying, ‘My people, what have I done to you? Or how have I grieved you? Or how have I troubled you? Answer me. For I brought you up out of the land of Egypt, and rescued you from the house of slavery, and sent Moses and Aaron before your face. My people, what have your enemies planned against you? Was it not told you, O man, what is good? And what does the Lord seek from you, except to execute judgement, and to love mercy and to be ready to walk with the Lord your God?’ Therefore the Lord will be magnified in strength, and will shepherd his flock in peace, to the extremities of the earth.

Composite 20 - Isaiah 55.1; 12.3-4; 55.2-13 (Vespers)

1Thus says the Lord: You who thirst, go to the water; and all who have no money, go, buy and eat and drink wine and fat without money or price. For thus says the Lord Almighty to you: My people, draw water with joy from the springs of salvation. And you will say in that day: Praise the Lord, cry his name aloud, declare his glory among the nations, call to mind that his name has been exalted. My people, hear me, and eat good things, and your soul will delight in good things. Attend with your ears and follow my ways. Listen to me and your soul will live among good things. And I will make an eternal covenant with you, and you will call upon me. And when you draw near me, let the impious abandon his ways, and the lawless man his plans; and turn back to me and I will have mercy on you and forgive your sins. For your plans are not as my plans, says the Lord; but as heaven is distant from the earth, so is my way distant from your ways, and your thoughts from my mind. For as rain or snow would come down from heaven and not return there, until it had soaked the earth, and it bring forth and bud and give seed to the sower, and bread for food, so shall my word be, which once it has come from my mouth will not return there until it has accomplished all that I willed; and I will make my ways and my commands succeed. For you will go out with joy, and be taught with gladness; for the mountains and hills will exult as they receive you with joy; and all the trees of the field will clap with their branches; and instead of the briar shall come up the cypress; instead of the nettle shall come up the myrtle; and the Lord shall be for a name and for an eternal sign, says the Lord God, the Holy One of Israel.

Proverbs 9.1-11 (Vespers)

1Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi. 2Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa. 3Şi-a trimis slujnicele şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii: 4„Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice: 5„Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat! 6Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!” 7Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară. 8Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi! 9Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult! 10Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. 11Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

Acts 14.6-18 (Epistle)

6Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur. 7Şi au propovăduit Evanghelia acolo. 8În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată. 9El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit, 10a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble. 11La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoneană: „Zeii s-au coborât la noi în chip omenesc.” 12Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia Cuvântul. 13Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. 14Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat: 15„Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele. 16El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, 17măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.” 18Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.

John 7.14-30 (Gospel)

14Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul. 15Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum are Omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?” 16Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. 17Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi în El nu este strâmbătate. 19Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorâţi?” 20Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?” 21Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea. 22Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. 23Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului? 24Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” 25Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El Acela pe care caută ei să-L omoare? 26Şi totuşi iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul? 27Dar noi ştim de unde este Omul acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.” 28Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi. 29Eu Îl cunosc, căci vin de la El, şi El M-a trimis.” 30Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.

Hebrews 2.11-18 (Epistle, Blessing of Waters)

11Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi” 12când zice: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării.” 13Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El.” Şi în alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!” 14Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, 15şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. 16Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. 17Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

18Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.

John 5.1-4 (Gospel, Blessing of Waters)

1După aceea era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim. 2În Ierusalim, lângă poarta oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. 4Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.

Righteous Job the Long-suffering

This icon of patient endurance in the face of all that God sends us lived near Arabia about 2,000 years before Christ. He was a descendant of Abraham through Esau. His prosperity, his calamitous sufferings, his patient endurance, and his restoration to health and riches are told in detail in the Old Testament book that bears his name.

Some say that Job endured his sufferings for seven years before being restored to health and prosperity. Others say that all his sufferings occupied one year. The holy Fathers agree that Job for lived many years after his restoration, and died when he was more than 200 years old.

St Job, abbot and wonderworker of Pochaev (1651)

“Saint Job of Pochaev was born about 1551 in southwest Galicia of a pious Orthodox family. In his tenth year the Saint departed for the Ugornitsky Monastery of our Savior in the Carpathian Mountains. Tonsured after two years, he was ordained hieromonk about 1580. Renowned for his meekness and humility, Job was invited by the great zealot for Holy Orthodoxy in Carpatho-Russia, Prince Constantine Ostrozhky, to be Abbot of the Monastery of the Cross in Dubno. In his zeal for the preservation and propagation of the Orthodox Faith, and to counteract the propaganda of the Uniates, he printed and widely disseminated Orthodox spiritual and liturgical books. About 1600 he removed to the Mountain of Pochaev where at the insistence of the brethren, he became Abbot of the Monastery of the Dormition of the Theotokos, which he enlarged and made to flourish. Through his labours, a large printing works was founded at Pochaev and greatly assisted in the nurture of the Orthodox faithful in that region. His monastery became the center of the Orthodox Church in western Ukraine. The Saint reposed, having taken the schema with the name of John, in 1651, at the advanced age of one hundred.” (Great Horologion)

Holy Martyr Barbarus the Soldier, with Bacchus, Callimachus and Dionysius (362)

He was a soldier in the Roman army during the reign of Julian the Apostate. Like many soldiers, he was a secret Christian, serving under the Imperial commander Bacchus when his troops battled the Franks. A mighty Frankish soldier, like Goliath, challenged the Romans to send one of their company out to do single combat with him. The commander sent Barbarus, who prayed to the Lord and overcame the Frankish giant, after which the Frankish army was easily vanquished. The commander then ordered a triumph in celebration of victory, including a public sacrifice to the Roman idols. At the sacrifice, the commander noticed that Barbarus was standing aside and asked him why: Barbarus revealed that he was a Christian and could not make sacrifice to the idols. The commander reported this to the unbelieving Emperor, who ordered that Barbarus be put to torture. Barbarus endured many cruel torments with serenity and courage. During his tortures, many wonders were seen, and many of his fellow-soldiers embraced the Christian faith. Three of these were Bacchus, Barbarus’ commander; Callimachus; and Dionysius. All three were beheaded for confessing Christ, then Barbarus himself attained the Martyr’s crown through beheading.

St. Sophia the Righteous (1974)

This holy ascetic, newly glorified in 2011, was born as Sophia Saoulidi in 1883 in Trebizond, Turkey. In 1907 she married, but her husband disappeared seven years later, leaving her with a newborn son. Not long afterward her beloved only son also died. Turning from the world, she placed all her trust in God, spending her time in solitary prayer on a mountain near her town.

In 1919 she arrived in Greece as part of the “exchange of populations” between Turkey and Greece. Not long after her arrival the Most Holy Theotokos appeared to her in a vision and said “Come to my house.” When Sophia asked her where to find her house, the Virgin replied “I am in Kleisoura.” Heeding these holy instructions, Sophia moved to the Monastery of the Nativity of the Theotokos in Kleisoura in northern Greece, where she remained for the rest of her life.

She never took monastic tonsure, but lived in the monastery kitchen. She slept only two hours a night, giving over the rest of the night to prayer. She dressed in old, tattered clothes, but if anyone tried to give her better clothing she would give it away to the poor. Similarly, if anyone gave her money, she would hide it until she could give it to someone in need. She ate very little and showed no interest in food. Worldly people called her “Crazy Sophia,” but those with discernment saw her as a living saint. She was endowed with gifts of healing and prophecy: when visitors would come to her she would greet them by name even if she had never met them before, and would describe their family problems, offering counsel.

In 1967 she was healed of a painful, life-threatening illness through a vision of the Holy Theotokos, the Archangel Gabriel and St. George. She fell asleep in the Lord on May 6 (New Calendar) 1974, after a long life given over to prayer, asceticism and utter poverty. Her relics are enshrined in the monastery where she spent most of her life.