Isaiah 6.1-12 (6th Hour)

1În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. 3Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” 4Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum. 5Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” 6Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. 7Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” 8Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” 9El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” 10Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.” 11Şi eu am întrebat: „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot; 12până va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge un mare pustiu.

Genesis 5.1-24 (Vespers)

1Iată cartea neamurilor lui Adam. În ziua când a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea lui Dumnezeu. 2I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om”, în ziua când au fost făcuţi. 3La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set. 4După naşterea lui Set, Adam a trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice. 5Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit. 6La vârsta de o sută cinci ani, Set a născut pe Enos. 7După naşterea lui Enos, Set a mai trăit opt sute şapte ani şi a născut fii şi fiice. 8Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit. 9La vârsta de nouăzeci de ani, Enos a născut pe Cainan. 10După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit opt sute cincisprezece ani şi a născut fii şi fiice. 11Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani; apoi a murit. 12La vârsta de şaptezeci de ani, Cainan a născut pe Mahalaleel. 13După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani; şi a născut fii şi fiice. 14Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani; apoi a murit. 15La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Mahalaleel a născut pe Iared. 16După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani; şi a născut fii şi fiice. 17Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani; apoi a murit. 18La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, Iared a născut pe Enoh. 19După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani; şi a născut fii şi fiice. 20Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani; apoi a murit. 21La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, Enoh a născut pe Metusala. 22După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; şi a născut fii şi fiice. 23Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.

Proverbs 6.3-20 (Vespers)

3fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el. 4Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale! 5Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului… 6Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! 7Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; 8totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului. 9Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? 10Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!… 11Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat. 12Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură, 13clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele. 14Răutatea este în inima lui, urzeşte lucruri rele întruna şi stârneşte certuri. 15De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată şi fără leac. 16Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte: 17ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, 18inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, 19martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi. 20Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

Martyr Conon of Isauria (2nd c.)

The holy Martyr Conon lived in the days of the holy Apostles; he was born in the village of Bydane of Isauria in Asia Minor, to parents named Nestor and Nada. He was instructed in the Faith and baptised into Christ by the Archangel Michael himself, who, it is said, accompanied him for the rest of his life. His parents joined him in marriage to a pagan maiden named Anna; but on their wedding night he took a candle, put it under a vessel, and asked her ‘Which is better, light or darkness?’ She answered ‘Light,’ and he told her of the Christian faith and the joys of the spiritual life. She accepted Christ, and the two agreed to live in virginity. Conon went on to bring many pagans to Christ, including his own parents. His wife and both parents died after a few years (Nestor as a Martyr) and he gave himself up entirely to prayer, fasting, and contemplation on God. He was known as a wonder-worker, and even evil spirits were compelled to serve him.

During one of the persecutions, Magnus the governor of Isauria imprisoned Conon and had him tortured, beaten and stabbed with knives. Believers obtained some of his blood, and the sick who were anointed with it became well. A large crowd of Christians whom Conon had brought to Faith surrounded the governor’s palace demanding Conon’s release, and the frightened governor let him go. He lived for two more years in his own home, then reposed in peace.

St Mark of Athens (4th c.)

He was born in Athens of pagan parents, but believed and was baptized, and, forsaking everything, lived as a hermit in the desert beyond Egypt. He did not see another human being for ninety-five years, and we would know nothing of his life had not the monk Serapion come upon him. Mark was about to depart this life, and lived only long enough to tell Serapion his story. Serapion then gave him burial.

St Mark the Ascetic (5th c.)

St Mark was a disciple of St John Chrysostom, tonsured a monk at the age of forty by St John himself. He then withdrew to the Nitrian desert and lived for sixty years as a hermit, devoting himself to fasting, prayer, and writing spiritual discourses.

Saint Mark knew all the Holy Scriptures by heart. His compassion was so great that he wept at the distress of any of God’s creatures: once he wept for the blind pup of a hyena, and the pup received its sight. Though he lived alone in the desert, it is said that he received Communion from an angel.

The holy and scholarly Patriarch Photios held his writings in the highest esteem, and at one time there was a saying, ‘sell all that you have, and buy Mark.’ Some of these beautiful and profound writings may be read in English in the first volume of the Philokalia.