Mark 16.1-8 (2nd Matins Gospel)

1După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. 2În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. 3Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” 4Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. 5Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. 6El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. 7Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.” 8Ele au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

1 Corinthians 6.12-20 (Epistle)

12Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. 13Mâncările sunt pentru pântece, şi pântecele este pentru mâncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie; el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. 14Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa. 15Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! 16Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”. 17Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El. 18Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său. 19Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?

20Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Luke 15.11-32 (Gospel)

11El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea. 13Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată. 14După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. 15Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii. 16Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta 19şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” 20Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. 21Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” 22Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. 23Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim; 24căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească. 25Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. 26A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este. 27Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.” 28El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre. 29Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei; 30iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.” 31„Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.

32Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.”

Great-Martyr Theodore Stratelates ("the General") of Heraclea (319)

He was a renowned commander in the Imperial army, and dwelt in Heraclea of Pontus. The Emperor Licinius heard of Theodore’s fame as an officer, and also that he was a devout Christian; the Emperor determined to visit the general, officially to honor him, but secretly to turn him from Christ.

When the Emperor came to Heraclea, Saint Theodore met him with all honor, and the Emperor in turn praised him for his service to the state. Licinius then publicly bade Theodore make sacrifice to the gods. Theodore asked that he be given the most venerable gods, made of gold and silver, to attend upon at home, and promised that the following day he would return and honor them before the people. The Emperor, thinking that he had succeeded in restoring Theodore to paganism, gladly agreed.

That night the Saint smashed all the idols he had taken home, and distributed the gold and silver pieces to the poor. When this was discovered, Theodore gladly admitted his deed and confessed Christ boldly. The Emperor, in a fury, had the Saint subjected to many tortures, then crucified. On the cross, he was subject to further torments and mutilations: parts of his body were cut off, his eyes put out, and he was shot with arrows, finally being left on the cross for dead. The next day Licinius sent men to cast his body into the sea, but to their amazement they found the Saint alive, his body perfectly intact. Through this, many spectators and some of the Emperor’s own men turned to Christ. Seeing that the Saint, far from renouncing Christ, was leading others to Him, the Emperor promptly had him beheaded. His holy relics were returned to his family home in Euchaita, where they worked so many miracles that the town came to be known as Theodoropolis.

Holy Prophet Zechariah (6th c. BC)

He was among those who returned to Jerusalem from the Babylonian captivity, following the decree of Cyrus in 538 BC. With the Prophet Haggai (December 16) he began to prophesy in Jerusalem in 520, to encourage the Jews to return to their task of rebuilding the Temple, which they had given up in discouragement. His prophetic ministry is described both in the Book of Ezra and in the Old Testament book that bears his name. His prophecies, in addition to speaking to the situation in which he lived, are replete with prophecies of the coming, and second coming, of Christ. His name means “The Lord is renowned.” Sozomen’s Ecclesiastical History reports that under the Emperor Honorius, Zacharias’ holy relics were discovered by divine revelation in Palestine, and were found to be incorrupt.

St Sabbas II, Archbishop of Serbia (1271)

He was the son of St Stephen the First- Crowned King of Serbia (September 24), and the nephew of St Sabbas (Sava) (January 14), the first Archbishop of Serbia. Like his uncle, he became a monk at the monastery of Chilandar on Mt Athos, where he zealously lived the ascetical life until he was elected Bishop of Zachounios, then Archbishop of Serbia. He fell asleep in peace in 1271, having shepherded his flock with love and wisdom. His holy relics are in the monastery of Pech.