Hebrews 3.5-11, 17-19 (Epistle)

5Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu” ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu. 6Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm. 7De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, 8nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu, 9unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! 10De aceea M-am dezgustat de neamul acesta şi am zis: „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! 11Am jurat, dar, în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” 17Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustiu? 18Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?

19Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.

Mark 8.11-21 (Gospel)

11Fariseii au venit deodată şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. 12Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.” 13Apoi i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. 14Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine. 15Isus le dădea în grijă şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!” 16Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini.” 17Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? 18Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc? 19Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. 20„Şi, când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat?” „Şapte”, I-au răspuns ei. 21Şi El le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?”

Holy Martyrs Thyrsus, Leucis and Callinicus (250)

These martyrs contested in Asia Minor during the reign of Decius. Thyrsus and Leucis were executed after horrible torture for confessing themselves as Christians and rebuking the Governor for his slaughter of their brethren. Callinicus was a pagan priest, converted by witnessing the martyrdom and miracles of St Thyrsus; he was beheaded.

Holy Martyrs Philemon, Apollonius, Arian and those with them (3rd c.)

“During the reign of Diocletian (284-305), the Governor of Antinoe in the Thebaid of Upper Egypt was Arian, a fierce persecutor who had sent many Christians to a violent death, among them Saints Timothy and Maura (see May 3) and Saint Sabine (Mar. 16). When he had imprisoned thirty-seven Christians for their confession of faith, one of them, named Apollonius, a reader of the Church, lost his courage at the sight of the instruments of torture, and thought how he might escape torments without denying Christ. He gave money to Philemon, a flute-player and a pagan, that he might put on Apollonius’ clothes and offer sacrifices before Arian, so that all would think Apollonius to have done the Governor’s will, and he might be released. Philemon agreed to this, but when the time came to offer sacrifice, enlightened by divine grace, he declared himself a Christian instead. He and Apollonius, who also confessed Christ when the fraud was exposed, were both beheaded. Before beheading them, Arian had commanded that they be shot with arrows, but while they remained unharmed, Arian himself was wounded by one of the arrows; Saint Philemon foretold that after his martyrdom, Arian would be healed at his tomb. When this came to pass, Arian, the persecutor who had slain so many servants of Christ, himself believed in Christ and was baptized with four of his body-guards. Diocletian heard of this and had Arian and his body-guards brought to him. For their confession of Christ, they were cast into the sea, and received the crown of life everlasting.” (Great Horologion)