1 Thessalonians 2.14-19 (Epistle)

14Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Hristos Isus, în Iudeea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din partea iudeilor. 15Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor, 16căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel ei totdeauna pun vârf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu! 17Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa, dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem. 18Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana. 19Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?

Luke 12.2-12 (Gospel)

2Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut. 3De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor. 4Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. 5Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi. 6Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuşi niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. 8Eu vă spun: pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu; 9dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta. 11Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi; 12căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

Paul the Confessor, Archbishop of Constantinople (ca. 350)

A native of Thessalonica, he rose from secretary to Alexander, Patriarch of Constantinople (commemorated August 30), to deacon, then succeeded St Alexander as Patriarch around 337. For his virtue and his zeal for Orthodoxy he was hated by the Arians, who were still powerful in the Empire. The Arian Emperor Constantius, learning of Paul’s election, exiled him and made the Arian Eusebius Patriarch in his place. St Paul went to Rome, where he joined St Athanasius the Great in exile. Furnished with letters from Pope Julius, he was able to ascend the Patriarchal throne once again upon the death of Eusebius. But once again the Arians were able to put one of their party on the Patriarchal throne: Macedonius, who even went beyond the Arian heresy and denied the divinity of the Holy Spirit. Once again the legitimate, Orthodox Patriarch found himself in exile in Rome. In succeeding years St Paul stood firm for Orthodoxy while complex political and military intrigues swirled around him, with the Orthodox Constans, Emperor of the West (and Constantius’ brother) supporting him while Constantius continued to oppose him. For a time Constans was able to enforce Paul’s place on the Patriarchal throne, but when he died, Constantius banished St Paul to Cucusus on the Black Sea. There, while he was celebrating the Divine Liturgy in the house where he was kept prisoner, the Arians strangled him with his own omophorion. His relics were brought back to Constantinople by the Emperor Theodosius the Great.

Saint Germanus, Archbishop of Kazan (1568)

He was born in Tver to a princely family. Drawn to a life of holiness from his earliest childhood, he became a monk at the age of twenty-five, at the Monastery of St Joseph of Volokolamsk. In time he became Archimandrite of the Monastery of the Dormition at Staritsk; but after a few years he returned to Volokolamsk to live in solitude. When his teacher St Gurias (October 4), first Archbishop of Kazan, reposed, Germanus succeeded him as Archbishop, but continued to live as ascetically as when he was a hermit. He was offered the office of Metropolitan of Moscow, but refused. As a faithful shepherd of his church, he fearlessly confronted Tsar Ivan the Terrible for his many and various cruelties; for this he was killed in 1568 by the Tsar’s assassins.

Note: Recently, a bizarre movement has arisen among some nationalist sectarians in Russia to canonize Ivan the Terrible. Among the many obvious reasons against such an action (which has been firmly rejected by the Patriarch of Moscow), we could list the Tsar’s murder of some of the Church’s own Saints, Germanus among them.