Mark 16.1-8 (2nd Matins Gospel)

1După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. 2În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. 3Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” 4Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. 5Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. 6El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. 7Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.” 8Ele au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

Ephesians 2.14-22 (Epistle)

14Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, 15şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; 16şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. 17El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. 18Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. 19Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, 20fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. 21În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.

22Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Luke 10.25-37 (Gospel)

25Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” 27El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 28„Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.” 29Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 30Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. 31Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. 32Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. 33Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. 35A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere.” 36Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” 37„Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.

Our Venerable Father Paisius Velichkovsky (1794)

He was born in Ukraine in 1722, one of the many children of a priest. He attended the Ecclesiastical Academy in Kiev, but was disappointed by the worldliness, love of ease and western theological climate that he found there.

After four years he left the school and embarked on a search for a spiritual father and a monastery where he could live in poverty. He eventually found wise spiritual guides in Romania, where many of the Russian monks had fled after Peter the Great’s reforms. From there he traveled to the Holy Mountain. Spiritual life was at a low ebb there also, and Plato (the name he had been given as a novice) became a hermit, devoting his days to prayer and reading the Holy Scriptures and the writings of the Fathers. After four years, a visiting Elder from Romania tonsured him a monk under the name Paisius, and advised him to live with other monks to avoid the spiritual dangers of taking up the solitary life too soon. A few brethren from Romania arrived, seeking to make him their spiritual father, but as he felt unworthy to take on this task, all of them lived in poverty and mutual obedience. Others joined them from Romania and the Slavic countries, and in time they took up the cenobitic life, with Paisius as their reluctant abbot.

In 1763 the entire community (grown to sixty-five in number) left the Holy Mountain and returned to Romania. They were given a monastery where they adopted the Athonite rule of life. Abbot Paisius introduced the Jesus Prayer and other aspects of hesychasm to the monastic life there: before this time, they had been used mostly by hermits. The services of the Church were conducted fully, with the choirs chanting alternately in Slavonic and Romanian. The monks confessed to their Elder every evening so as not to let the sun go down on their anger, and a brother who held a grudge against another was forbidden to enter the church, or even to say the Lord’s Prayer, until he had settled it.

The monastic brotherhood eventually grew to more than a thousand, divided into two monasteries. Visitors and pilgrims came from Russia, Greece and other lands to experience its holy example.

St Paisius had learned Greek while on Mt Athos, and undertook to produce accurate Slavonic translations of the writings of many of the Fathers of the Church. The Greek Philokalia had been published not long before, and St Paisius produced a Slavonic version that was read throughout the Slavic Orthodox world. (This is the Philokalia that the pilgrim carries with him in The Way of a Pilgrim).

The Saint reposed in peace in 1794, one year after the publication of his Slavonic Philokalia. The Synaxarion summarizes his influence: “These translations, and the influence of the Saint through the activity of his disciples in Russia, led to a widespread spiritual renewal, and to the restoration of traditional monastic life there which lasted until the Revolution of 1917.”