John 21.15-25 (11th Matins Gospel)

15După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.” 16I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele.” 17A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele! 18Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.” 19A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.” 20Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care la Cină se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?” 21Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” 22Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” 23Din pricina aceasta a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?” 24Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată. 25Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.

Galatians 6.11-18 (Epistle)

11Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris, cu însăşi mâna mea! 12Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor vă silesc să primiţi tăierea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru crucea lui Hristos. 13Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru. 14În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume! 15Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă. 16Şi peste toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare! 17De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu. 18Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

Luke 8.26-39 (Gospel)

26Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. 27Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. 28Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.” 29Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de dracul prin pustiuri. 30Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el. 31Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc. 32Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. 33Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat. 34Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate. 35Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica. 36Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. 37Tot norodul din ţinutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors. 38Omul din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis: 39„Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

Holy and Wonderworking Unmercenaries Cosmas and Damian of Asia (3rd c.)

Three pairs of Unmercenary Physicians (Anargyri) named Cosmas and Damian are commemorated (today, on October 17, and on July 1); The two commemorated today lived near Ephesus in Asia. They were of noble birth and well-educated in all the branches of higher learning; but they turned away from worldly knowledge to practice medicine without charge for anyone who sought their help, caring for the rich as well as poor, and even for animals. They used none of the secular tools of medicine, but relied only on the Name of Christ, by which they were enabled to perform countless healings. Both reposed in peace.

Holy New Martyr Helen of Sinope (18th c.)

She was a maiden of fifteen who lived with her parents in the Christian enclave of Sinope in Pontus during the 1700s. One day, as she went to the marketplace, she passed by the house of the local Pasha (governor), who, seeing her beauty, was seized by lust for her. He ordered his servants to bring her to him, and made two attempts to defile her; each time, however, he was prevented by a mysterious power that kept him from her like an invisible wall. Determined to have his way for her, he kept her prisoner in his house; but she was able to slip away and run home to her parents’ house.

Enraged that his prey had escaped, the Pasha called together the leaders of the Christian community and promised that, unless Helen were handed over to him, all the Christians in the town would be massacred. Grief-stricken and fearful, the leaders persuaded Helen’s father to return the girl to the palace. The vile Pasha made several more attempts to rape the Saint, but once again he was restrained as if by an invisible wall as she recited the Six Psalms and all the prayers that she knew by heart. Realizing that he was powerless against her, the Pasha had her thrown in the common jail, then ordered that she be tortured to death. The executioners subjected the maiden to several cruel torments before killing her by driving two nails into her skull and beheading her. They then put her body in a sack and threw it in the Black Sea.

Some Greek sailors followed a heavenly light to the place where the sack had sunk, and divers retrieved the Saint’s relics, which immediately revealed themselves as a source of healing for many. Her body was taken to Russia; her head was placed in the church in Sinope, where it continued to work miracles, especially for those who suffered from headaches. When the Greeks were driven from Sinope in 1924, refugees took the head with them. It is venerated today in a church near Thessalonika.