19 Septembrie 2025
Friday of the 15th week after Pentecost

Fast

Commemorations

Martyrs Trophimus, Sabbatius, and Dorymedon of Synnada (278)
Holy Martyr Zosimas the Hermit of Cilicia (4th c.)

Scripture Readings

Galatians 4.8-21 (Epistle)

8Odinioară, când nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robiţi celor ce din firea lor nu sunt dumnezei. 9Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? 10Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani. 11Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. 12Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi. Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate. 13Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată. 14Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuşi Hristos Isus. 15Unde este, dar, fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat. 16M-am făcut oare vrăjmaşul vostru pentru că v-am spus adevărul? 17Nu cu gând bun sunt plini de râvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiţi plini de râvnă faţă de ei. 18Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de faţă la voi. 19Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi! 20O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi şi să-mi schimb glasul; căci nu ştiu ce să mai cred! 21Spuneţi-mi voi, care voiţi să fiţi sub Lege, n-ascultaţi voi Legea?

Mark 6.45-53 (Gospel)

45Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46După ce Şi-a luat rămas bun de la norod, S-a dus pe munte ca să Se roage. 47Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. 48A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei. 49Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă, şi au ţipat; 50pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” 51Apoi S-a suit la ei în corabie, şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi, 52căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită. 53După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal.

Commemorations

Martyrs Trophimus, Sabbatius, and Dorymedon of Synnada (278)

Saints Trophimus and Sabbatius came to Antioch during a great festival of Apollo and Daphne. Sorrowing for the blindness of the people they presented themselves to Atticus, the governor, and announced that they were Christians. Sabbatius was tortured so cruelly that he died in his sufferings; Trophimus was sent to Synnada, where he in turn was tortured, then imprisoned barely alive. An official of that city, Dorymedon, was moved to pity and came to the prison to care for Trophimus. (The Great Horologion says that he was still a pagan at the time, the Prologue that he was a secret Christian). When a pagan festival came, Dorymedon refused to worship the idols and proclaimed himself a Christian. He and Trophimus together were tortured, thrown to wild beasts (who would not touch them), and finally beheaded.

Holy Martyr Zosimas the Hermit of Cilicia (4th c.)

Dometian, a prince and a fierce persecutor of Christians, was hunting in the mountains when he came upon an old man surrounded by wild beasts, who were as gentle and tame as lambs in his presence. When asked who he was, the old man answered that he was Zosimas, a Christian who had left the persecutors in the city to live among the beasts instead. Dometian, hearing that Zosimas was a Christian, ordered him seized and bound, and subjected him to many tortures. When the holy man was wounded and beaten all over, the prince tied a rock around his neck and hanged him from a tree, mocking him with the words ‘Command a wild beast to come, then we will all believe!’ Zosimas prayed, and at once a large lion appeared, came up to Zosimas, and took the weight of the rock on its head to ease the martyr’s sufferings. The terrified prince freed Zosimas, who died of his wounds not long afterward.