Acts 12.25-13.12 (Epistle)

25Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, zis şi Marcu. 1În Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. 2Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.” 3Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. 4Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. 5Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan. 6După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu cu numele Bar-Isus, 7care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8Dar Elima, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă. 9Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el 10şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb şi nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric şi căuta bâjbâind nişte oameni care să-l ducă de mână. 12Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

John 8.51-59 (Gospel)

51Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” 52„Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii, de asemenea, au murit, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.” 53Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care, de asemenea, au murit? Cine Te crezi Tu că eşti?” 54Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru; 55şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. 56Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.” 57„N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!” 58Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”

59La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.

Martyr Thalelaeus at Aegae in Cilicia and those with him (327)

The holy Thalelaeus is counted as one of the Unmercenary Physicians. He was a physician, born in Lebanon to a Berucius (a bishop) and Romylia. During the persecutions by the Emperor Numerian, he fled to Cilicia, but was captured and brought before Theodore, the governor. When Thalelaeus boldly confessed Christ, the cruel governor ordered two soldiers, Alexander and Asterius, to bore holes through his leg-bones, pass a rope through them, and hang him from a tree. But the executioners, by the power of God, were momentarily deprived of their wits and bored through a wooden plank instead, which they hung in the tree. The governor angrily ordered that the soldiers be flogged; during their flogging they cried out: ‘The Lord is alive to us; from now on, we are become Christians. We believe in Christ, and suffer for Him.’ Hearing these words, the governor ordered that both be beheaded. He then seized their awl and attempted to bore through Thalelaeus’ legs himself; but his hand suddenly became paralyzed. The compassionate physician prayed to Christ and healed his persecutor’ hand. His heart still hardened, the governor next ordered that the Saint be thrown into water and drowned; but he survived. Next he was thrown to wild beasts, but they licked his feet and rubbed tamely against him. Finally the holy Martyr was beheaded.

Our Father among the Saints Alexis, Metropolitan of Moscow (1378)

He was born in Moscow in 1292. In 1354 he was ordained Metropolitan of Moscow by Philotheus, Patriarch of Constantinople. He founded several monasteries, including the first women’s monastery in Moscow. He translated the Holy Gospel from Greek into Slavonic. At that time Russia was under the rule of the Tartars, and St Alexis twice visited the Tartar Khan to plead with him to ease the oppression of the Russian people. On one of these visits he healed Taidula, the Khan’s wife. He founded the Chudov Monastery in Moscow on land given him by the Khan and his wife in thanksgiving for this miraculous healing; the Saint’s relics are enshrined at this same monastery. This is the feast of the uncovering of his holy relics in 1431.