Mark 16.1-8 (2nd Matins Gospel)

1După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. 2În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. 3Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” 4Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. 5Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat. 6El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră. 7Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.” 8Ele au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.

Ephesians 2.14-22 (Epistle)

14Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, 15şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; 16şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. 17El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. 18Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. 19Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, 20fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. 21În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul.

22Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Luke 17.12-19 (Gospel)

12Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe, 13şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” 14Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi. 15Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. 16S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. 17Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? 18Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” 19Apoi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”

Our Venerable Father Patapius (6th or 7th c.)

He was born at Thebes in Egypt, and at a young age left his pious parents, his inheritance and his acquaintances to dwell in the Egyptian desert, devoting himself to ceaseless prayer. After many years, he reputation spread and, despite his desire for solitude, throngs of pilgrims would seek him out for his prayers and counsel. To escape the attentions of men, he did a surprising thing: he abandoned the desert and moved to Constantinople, settling in the Blachernae district, where, amid the bustle of the city, he was able to pass unnoticed, more secure in his solitude than he had been in the caves of Egypt.

As he grew in obedience to the commandments of Christ, the grace of working miracles grew in him, and once again he gradually became known. Once a blind man cast himself before Patapius on the street, and the Saint cured him instantly by calling on the name of Christ. Once he healed a man crippled by dropsy, anointing him with the oil from a vigil lamp and signing him with the Cross.

After blessing the Church for many years with his prayers and miracles, St Patapius fell asleep in peace, and was buried in the church of the Monastery of the Egyptians near Constantinople. In 1904 his precious and incorrupt relics were uncovered in the course of some building at a small monastery near Corinth. From that time the monastery has been dedicated to St Patapius, and many miracles are worked there.

Holy Apostles Sosthenes, Apollos, Tychicus and Epaphroditus, Cephas and Caesar

All of these Apostles are mentioned in the New Testament. Sosthenes was the ruler of the Synagogue in Corinth, and was converted through the preaching of St Paul. After traveling with St Paul for years, he became Bishop of Colophon near Ephesus. Apollos was a Jew from Alexandria, well educated and with a deep knowledge of the Scriptures. He was brought to the fulness of the Christian faith by Priscilla and Aquila in Ephesus, and went out preaching the Gospel among the pagans. His eloquence was so admired that for awhile the gentile Church divided into two factions, one for Paul and one for Apollos. Saint Apollos later became Bishop of Caesarea.

(The Synaxarion lists Cephas and Caesar here; but some believe that St Paul’s reference to Cephas in 1 Cor 1:12 refers to the Apostle Peter, not to a separate companion of St Paul; and that “those of Caesar’s household” (Phil. 4:22) refers to Christians in the Emperor’s palace in Rome, not to a Christian named Caesar.)