2 Corinthians 13.3-14 (Epistle)

3căci căutaţi o dovadă că Hristos vorbeşte în mine: El care nu este slab faţă de voi, ci este plin de putere între voi. 4În adevăr, El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi suntem slabi în El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viaţă cu El faţă de voi. 5Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi. 6Dar trag nădejde că veţi recunoaşte că noi nu suntem lepădaţi. 7Totuşi ne rugăm lui Dumnezeu să nu faceţi nimic rău; nu pentru ca să ne putem arăta noi înşine primiţi, ci ca să faceţi ce este bine, chiar dacă noi am trece drept lepădaţi. 8Căci n-avem nicio putere împotriva adevărului, ci pentru adevăr. 9În adevăr, ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari; şi ne rugăm pentru desăvârşirea voastră. 10Tocmai de aceea vă scriu aceste lucruri, când nu sunt de faţă, pentru ca, atunci când voi fi de faţă, să nu mă port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărâmare. 11Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. 12Spuneţi-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfântă. 13Toţi sfinţii vă trimit sănătate. 14Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin.

Mark 4.35-41 (Gospel)

35În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.” 36După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii. 37S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. 38Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” 39El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. 40Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”

41I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”

Hieromartyr Eutyches (1st c.)

He was a disciple and friend of St John the Theologian, and worked with the Apostle Paul, and is himself named as an Apostle though he is not one of the Seventy. He travelled widely in the ministry of the Gospel of Christ, suffering many imprisonments and tortures. He died in Sebastia, the place of his birth. The Prologue says that he was beheaded, the Great Horologion that he reposed in peace “in deep old age.”

New Hieromartyr Kosmas of Aitolia, Equal-to-the-Apostles (1779)

This recent Equal to the Apostles was born in Mega Dendron (Great Tree) in Aetolia. He became a monk on Mt Athos, where he lived and prayed for many years. But he was troubled by the ignorance of the Gospel that had fallen on many of the Orthodox people, living under the oppression of the Ottoman Turks. He went to Constantinople, where he studied the rhetorical arts and received the blessing of Patriarch Seraphim II to preach the Gospel. He travelled throughout Greece, Macedonia, Serbia and Albania, preaching at every town he visited. Often not only Greeks but many Muslims would come to hear him, so great was his reputation for holiness. Though he always sought the blessing of the local bishop and the local Turkish governor before he preached in an area, his strong condemnations of dishonest business practices aroused the enmity of Orthodox Christian and Jewish merchants, who falsely accused him to the authorities. He was strangled by the Turks and thrown into a river in Albania, but his wonderworking relics were preserved. He reposed at the age of sixty-five.

Translation of the relics of St Peter, metropolitan of Kiev (1479)

See December 21 for his life.