Orthodox Calendar

2 Iunie 2028
Friday of the 7th Sunday of Pascha

Fast — Wine and Oil are Allowed

Feasts

  • Leavetaking of Ascension

Commemorations

  • Martyr Thalelaeus at Aegae in Cilicia and those with him (327)
  • Our Father among the Saints Alexis, Metropolitan of Moscow (1378)

Scripture Readings

Acts 27.1-44 (Epistle)

1După ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu. 2Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh macedoneanul din Tesalonic. 3A doua zi, am ajuns la Sidon; şi Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi şi să fie îngrijit de ei. 4După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. 6Acolo sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea. 7Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia, şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona. 8De abia am mers cu corabia pe marginea insulei şi am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea. 9Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar şi vremea „postului”. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi 10şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.” 11Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corăbiei decât de vorbele lui Pavel. 12Şi, fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo. 13Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei. 14Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. 15Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui. 16Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mâna pe luntre. 17După ce au ridicat-o în sus, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii; şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt. 18Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, 19şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corăbiei. 20Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. 21Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă. 22Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentru că niciunul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decât a corăbiei. 23Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi-noapte 24şi mi-a zis: „Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” 25De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus. 26Dar trebuie să dăm peste un ostrov.” 27În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ. 28Au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni. 29De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corăbiei şi doreau să se facă ziuă. 30Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie şi slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corăbiei, 31Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.” 32Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă jos. 33Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănânce şi a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi mereu de veghe şi n-aţi luat nimic de mâncare în gură. 34De aceea vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; şi nu vi se va pierde niciun păr din cap.” 35După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce. 36Toţi s-au îmbărbătat atunci şi au luat şi ei de au mâncat. 37În corabie eram de toţi două sute şaptezeci şi şase de suflete. 38După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare. 39Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul; dar au văzut de departe un golf care avea maluri nisipoase şi au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă. 40Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, şi au slăbit în acelaşi timp funiile cârmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului şi s-au îndreptat spre mal. 41Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a înfipt corabia; şi partea dinainte a corăbiei s-a împlântat şi stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor. 42Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot. 43Sutaşul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă şi să iasă cei dintâi la pământ;

44iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, şi aşa s-a făcut că au ajuns toţi teferi la uscat.

John 17.18-26 (Gospel)

18Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. 19Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. 20Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. 21Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una – 23Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. 24Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

26Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”

Commemorations

Martyr Thalelaeus at Aegae in Cilicia and those with him (327)

The holy Thalelaeus is counted as one of the Unmercenary Physicians. He was a physician, born in Lebanon to a Berucius (a bishop) and Romylia. During the persecutions by the Emperor Numerian, he fled to Cilicia, but was captured and brought before Theodore, the governor. When Thalelaeus boldly confessed Christ, the cruel governor ordered two soldiers, Alexander and Asterius, to bore holes through his leg-bones, pass a rope through them, and hang him from a tree. But the executioners, by the power of God, were momentarily deprived of their wits and bored through a wooden plank instead, which they hung in the tree. The governor angrily ordered that the soldiers be flogged; during their flogging they cried out: ‘The Lord is alive to us; from now on, we are become Christians. We believe in Christ, and suffer for Him.’ Hearing these words, the governor ordered that both be beheaded. He then seized their awl and attempted to bore through Thalelaeus’ legs himself; but his hand suddenly became paralyzed. The compassionate physician prayed to Christ and healed his persecutor’ hand. His heart still hardened, the governor next ordered that the Saint be thrown into water and drowned; but he survived. Next he was thrown to wild beasts, but they licked his feet and rubbed tamely against him. Finally the holy Martyr was beheaded.

Our Father among the Saints Alexis, Metropolitan of Moscow (1378)

He was born in Moscow in 1292. In 1354 he was ordained Metropolitan of Moscow by Philotheus, Patriarch of Constantinople. He founded several monasteries, including the first women’s monastery in Moscow. He translated the Holy Gospel from Greek into Slavonic. At that time Russia was under the rule of the Tartars, and St Alexis twice visited the Tartar Khan to plead with him to ease the oppression of the Russian people. On one of these visits he healed Taidula, the Khan’s wife. He founded the Chudov Monastery in Moscow on land given him by the Khan and his wife in thanksgiving for this miraculous healing; the Saint’s relics are enshrined at this same monastery. This is the feast of the uncovering of his holy relics in 1431.