Hebrews 10.32-38 (Epistle)

32Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe: 33pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi. 34În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuie. 35Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! 36Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. 37„Încă puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. 38Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”

1 Thessalonians 4.13-17 (Epistle, Departed)

13Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. 14Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. 15Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. 16Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. 17Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

Mark 2.14-17 (Gospel)

14Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” Levi s-a sculat şi a mers după El. 15Pe când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care mergeau de obicei după El. 16Cărturarii şi fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?” 17Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

John 5.24-30 (Gospel, Departed)

24Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. 25Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia. 26Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. 27Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului. 28Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui 29şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. 30Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Martyr Conon of Isauria (2nd c.)

The holy Martyr Conon lived in the days of the holy Apostles; he was born in the village of Bydane of Isauria in Asia Minor, to parents named Nestor and Nada. He was instructed in the Faith and baptised into Christ by the Archangel Michael himself, who, it is said, accompanied him for the rest of his life. His parents joined him in marriage to a pagan maiden named Anna; but on their wedding night he took a candle, put it under a vessel, and asked her ‘Which is better, light or darkness?’ She answered ‘Light,’ and he told her of the Christian faith and the joys of the spiritual life. She accepted Christ, and the two agreed to live in virginity. Conon went on to bring many pagans to Christ, including his own parents. His wife and both parents died after a few years (Nestor as a Martyr) and he gave himself up entirely to prayer, fasting, and contemplation on God. He was known as a wonder-worker, and even evil spirits were compelled to serve him.

During one of the persecutions, Magnus the governor of Isauria imprisoned Conon and had him tortured, beaten and stabbed with knives. Believers obtained some of his blood, and the sick who were anointed with it became well. A large crowd of Christians whom Conon had brought to Faith surrounded the governor’s palace demanding Conon’s release, and the frightened governor let him go. He lived for two more years in his own home, then reposed in peace.

St Mark of Athens (4th c.)

He was born in Athens of pagan parents, but believed and was baptized, and, forsaking everything, lived as a hermit in the desert beyond Egypt. He did not see another human being for ninety-five years, and we would know nothing of his life had not the monk Serapion come upon him. Mark was about to depart this life, and lived only long enough to tell Serapion his story. Serapion then gave him burial.

St Mark the Ascetic (5th c.)

St Mark was a disciple of St John Chrysostom, tonsured a monk at the age of forty by St John himself. He then withdrew to the Nitrian desert and lived for sixty years as a hermit, devoting himself to fasting, prayer, and writing spiritual discourses.

Saint Mark knew all the Holy Scriptures by heart. His compassion was so great that he wept at the distress of any of God’s creatures: once he wept for the blind pup of a hyena, and the pup received its sight. Though he lived alone in the desert, it is said that he received Communion from an angel.

The holy and scholarly Patriarch Photios held his writings in the highest esteem, and at one time there was a saying, ‘sell all that you have, and buy Mark.’ Some of these beautiful and profound writings may be read in English in the first volume of the Philokalia.