Isaiah 7.1-14 (6th Hour)

1S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată; dar n-a putut să-l bată. 2Când au venit şi au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim!”, a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul. 3Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului 4şi spune-i: „Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic, şi să nu ţi se înmoaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei, şi din pricina fiului lui Remalia! 5Nu te teme că Siria gândeşte rău împotriva ta şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic: 6„Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel.” 7Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Aşa ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc. 8Căci Damascul va fi capitala Siriei, şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor. 9Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeţi, nu veţi sta în picioare.” 10Domnul a vorbit din nou lui Ahaz şi i-a zis: 11„Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.” 12Ahaz a răspuns: „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.” 13Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu? 14De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel.

Genesis 5.32-6.8 (Vespers)

32Noe, la vârsta de cinci sute de ani, a născut pe Sem, Ham şi Iafet. 1Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, 2fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. 3Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” 4Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. 5Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. 6I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. 7Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.” 8Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.

Proverbs 6.20-7.1 (Vespers)

20Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale: 21leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât. 22Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat şi îţi vor vorbi la deşteptare! 23Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii. 24Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine. 25N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei. 26Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine, şi femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump. 27Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele? 28Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele? 29Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit. 30Hoţul nu este urgisit când fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame; 31şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă. 32Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa. 33Nu va avea decât rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge. 34Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n-are milă în ziua răzbunării;

35nu se uită la niciun preţ de răscumpărare şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar. 1Fiule, păstrează cuvintele mele şi ţine la tine sfaturile mele.

Composite 2 - Proverbs 10, 3, 8 (Vespers, St Raphael)

1The memory of a just man is praised, and the Lord’s blessing is upon his head. Blessed is one who has found wisdom; a mortal who knows understanding. To import her is better than treasures of gold and silver. She is more valuable than precious stones; nothing of value equals her worth. Justice proceeds from her mouth; she bears law and mercy on her tongue. Therefore, my children, listen to me, for I speak weighty things. And blessed is the one who keeps my ways. For my goings out are the goings out of life, and favour is prepared from the Lord. Therefore I exhort you, and utter my voice to the children of humankind. Because I, Wisdom, have prepared counsel, knowledge and understanding. I have called on them. Counsel and sureness are mine; prudence is mine, strength is mine. I love those who are my friends, while those who seek me will find grace. You innocent, then, understand cunning; you untaught, take it to heart. Listen to me, for I will speak weighty things, and I will open right things from my lips. Because my throat will meditate truth; lying lips are abominable before me. All the words of my mouth are with justice, there is nothing crooked in them nor twisted. They are all straight for those who understand, and right for those who find knowledge. For I teach you what is true, that your hope may be in the Lord and that you may be filled with spirit.

Proverbs 10.31-11.12 (Vespers, St Raphael)

31Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită. –

32Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute, dar gura celor răi spune răutăţi. 1Cumpăna înşelătoare este urâtă Domnului, dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută. 2Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi. 3Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea. 4În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte. 5Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăşi răutatea lui. 6Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sunt prinşi de răutatea lor. 7La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită. 8Cel neprihănit este scăpat din strâmtorare, şi cel rău îi ia locul. 9Cu gura lui, omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sunt scăpaţi prin ştiinţă. 10Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi când pier cei răi, toţi strigă de veselie. 11Cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. – 12Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. –

Wisdom of Solomon 4.7-15 (Vespers, St Raphael)

St Porphyrius, bishop of Gaza (420)

He was born to a wealthy, noble family in Thessalonica around 347. Filled more and more with a yearning for God, he abandoned his worldly possessions and traveled to Egypt, living for five years as a monk at Sketis. From there he went to Palestine, where he lived for another five years in a cave in the Jordan desert. Suffering from a severe ailment, he was forced to move to Jerusalem; there he was suddenly and completely cured following a vision on Golgotha, in which he saw the Good Thief come down from the cross to lead him to Christ, who gave the Cross into his keeping.

Porphyrius took up the trade of a shoemaker in Jerusalem to provide for his few needs. His humility and charity became so well-known that the Bishop of Jerusalem ordained him to the priesthood at the age of forty-five, and made him Stavrophylax, keeper of the True Cross of the Savior — thus fulfilling Porphyrius’ vision on Golgotha. Three years later, much against his will, he was elected Bishop of Gaza.

Throughout his episcopate he was persecuted by the pagans who still dominated the life of that city — though he was able to convert many of them by his own example of holiness, and by the many miracles that were wrought through his intercessions. Once, when the city was suffering from a long drought, the Saint gathered the city’s Christians (who numbered no more than 280), told them to fast, and celebrated an all-night vigil. The next morning, as the Bishop and his entire flock went in procession through the city it began to rain. At this, 127 pagans were converted. When the pagans’ violent attacks continued, Porphyrius appealed to the Emperor Arcadius for an edict closing of the pagan temples in Gaza. With the support of St John Chrysostom the edict was issued. When the Imperial representatives entered Gaza, accompanied by Bishop Porphyrius bearing the Cross, the statue of Aphrodite in the city’s main temple shattered into pieces. Eight temples were destroyed, and a Church was built on the site of the largest. Hundreds of pagans embraced the Faith and, after instruction, were baptized by the Saint.

After twenty-five years as bishop, during which he had seen his see transformed from a small flock of beleaguered Christians into a Christian territory, Saint Porphyrius reposed in peace in 420.

St Photini the Samaritan Woman, and those with her (66)

She was the Samaritan Woman who met Christ at Jacob’s Well (John ch. 4). She repented, and told her townsmen that she had met the Christ, for which she is sometimes called the first to proclaim the Gospel of Christ. She converted her four sisters (Phota, Photis,Parasceva, and Cyriaca), and her sons (Victor and Joses), and all of them became tireless evangelists for Christ. After the martyrdom of the holy Apostles Peter and Paul, she traveled to Carthage to proclaim the Gospel there. She, with her Christian sisters and sons, all met martyrdom under the persecutions of Nero. She is also commemorated on the Sunday of the Samaritan Woman during the Paschal season.