3[1] Kings 8.22-23, 27-30 (Vespers)

22Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel. Şi-a întins mâinile spre cer, 23şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor! 27Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puţin Casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu! 28Totuşi, Doamne Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face astăzi robul Tău. 29Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi asupra Casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: „Acolo va fi Numele Meu!” Ascultă rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău în locul acesta. 30Binevoieşte şi ascultă cererea robului Tău şi a poporului Tău, Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă-i şi iartă-i!

Proverbs 3.19-34 (Vespers)

19Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, şi prin pricepere a întărit El cerurile; 20prin ştiinţa Lui s-au deschis adâncurile şi strecoară norii roua. 21Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! 22Căci ele vor fi viaţa sufletului tău şi podoaba gâtului tău. 23Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni. 24Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. 25Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi; 26căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere. 27Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci. 28Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi voi da mâine!” când ai de unde să dai. 29Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuieşte liniştit lângă tine. 30Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ţi-a făcut niciun rău. 31Nu pizmui pe omul asupritor şi nu alege niciuna din căile lui! 32Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană. 33Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvântă. 34Când are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.

Proverbs 9.1-11 (Vespers)

1Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi. 2Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa. 3Şi-a trimis slujnicele şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii: 4„Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice: 5„Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat! 6Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!” 7Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară. 8Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi! 9Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult! 10Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. 11Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

Mark 16.9-20 (3rd Matins Gospel)

9(Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci. 10Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau. 11Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. 12După aceea S-a arătat, în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară. 13Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. 14În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat. 15Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 16Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. 17Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; 18vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” 19Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. 20Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)

Galatians 6.11-18 (Epistle, Sunday before Elevation)

11Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris, cu însăşi mâna mea! 12Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor vă silesc să primiţi tăierea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru crucea lui Hristos. 13Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru. 14În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume! 15Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă. 16Şi peste toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare! 17De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu. 18Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

2 Corinthians 1.21-2.4 (Epistle)

21Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu. 22El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului. 23Iau pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu, că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca să vă cruţ.

24Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră, dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră; căci staţi tari în credinţă. 1Am hotărât, dar, în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare. 2Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? 3Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sunt încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.

Hebrews 3.1-4 (Epistle, Church)

1De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu.” 3Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăşi. – 4Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. –

John 3.13-17 (Gospel, Sunday before Elevation)

13Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer. 14Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, 15pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 16Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

Matthew 22.1-14 (Gospel)

1Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis: 2„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: „Spuneţi celor poftiţi: „Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.” 5Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui. 6Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. 7Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. 8Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea. 9Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.” 10Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12„Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit. 13Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 14Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

Matthew 16.13-18 (Gospel, Church)

13Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” 14Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din proroci.” 15„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” 16Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” 17Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

Commemoration of the Founding of the Church of the Resurrection (Holy Sepulchre) at Jerusalem (335)

The Church is located on Golgotha, where our Lord was crucified and buried. The true Cross and the place of the Resurrection were covered over by those hostile to Christ and His Apostles, and in the reign of Hadrian a temple to Aphrodite was built over the holy sites. St Helena, mother of Constantine the Great, personally commanded and oversaw the excavations that restored the site and recovered the Cross itself. The Church of the Holy Sepulchre was begun at the Empress Helena’s command, but she reposed before it could be completed. The Church was completed by Constantine and consecrated on this date in 335. Makarios archbishop of Jerusalem, presided at the consecration and also exalted the precious Cross (September 14). It is at this church that the miracle of the Holy Fire occurs every Pascha.

Holy Hieromartyr Cornelius the Centurion (1st c. )

This is the Cornelius who received St Peter into his household in Caesarea (Acts ch.10). He was then instructed in the Faith and baptised by St Peter, though he had been a pagan and a Gentile: a great turning point in the growth of the Church, for before this time many (including St Peter) had believed that the Church was meant only for the Jews. Tradition holds that St Cornelius later became a bishop and died a martyr.

Holy Great Martyr Ketevan, Queen of Georgia (1624)

In the seventeenth century, the Kingdom of Georgia was cruelly pressed by the Ottoman Empire on one side and Persia, under Shah Abbas the Great, on the other. King Theimuraz was taken captive by the Persians during an invasion and held captive in the fortress of Shiraz until, after many tortures, he was strangled.

The King’s mother, Queen Ketevan, travelled to the Persian court at Shiraz along with her grandsons Levan and Alexander, to plead with the Shah to spare the Kingdom. The Shah agreed, but the three were kept as hostages, where all were cruelly tortured.

Queen Ketevan endured ten years of captivity, throughout which the Shah attempted to convert her to Islam, first by persuasion and threats, then by torture. The Queen refused every effort to drive her into apostasy, and before each new torture would make the sign of the Cross and say ‘In the Name of the Father and of the Son and of the Holy Spirit.’ At the end a brazier of burning coals was fixed to her head and, in the midst of her extreme torment, she was strangled with a bow-string on September 13 1624. After her glorious martyrdom a divine light surrounded her tomb.