1 Corinthians 7.24-35 (Epistle)

24Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat. 25Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare. 26Iată, dar, ce cred eu că este bine, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămână aşa cum este. 27Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. 28Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuieşte. Dar fiinţele acestea vor avea necazuri pământeşti, şi eu aş vrea să vi le cruţ. 29Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; 30cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; 31cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece. 32Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. 33Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. 34Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă, şi cu trupul, şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. 35Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.

Matthew 15.12-21 (Gospel)

12Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?” 13Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.” 16Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? 17Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? 18Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. 19Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. 20Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” 21Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

Hieromartyr Apollinarius, bishop of Ravenna (75)

He was a disciple of St Peter, born in Antioch. St Peter took him to Rome (he was bishop of Antioch before being bishop of Rome, so Antioch is as much the ‘see of Peter’ as is Rome) and made him Bishop of Ravenna. In Ravenna, he healed the wife of the military governor of a grave illness, after which the governor and his household confessed Christ and were baptized. Apollinarius was able to form a house church in the governor’s home, from which he labored for the Gospel for twelve years. Eventually, he was condemned to exile in Illyria for his faith, and began a life of missionary travel in the Balkans, travelling as far as the Danube. After twelve years of this work, he was driven back to Italy by the hostility of some of the pagans. He was received with joy by the people of Ravenna, which aroused the envy of the pagan elders, who denounced him to the Emperor Vespasian. When the elders asked permission to kill Apollinarius, the Emperor only gave them permission to drive him from the city, wisely saying ‘It is not seemly to take revenge on behalf of the gods, for they can themselves be revenged on their enemies if they are angered.’ But, in defiance of the Imperial decree, the pagan leaders attacked and killed Apollinarius with knives. His holy relics are preserved in Ravenna, in a church dedicated to him.

Holy Prophet Ezekiel (6th c. BC)

He is counted as the third-ranked of the Major Prophets. Read the Old Testament book that bears his name, in which the Church recognizes prophecies of the Lord’s Incarnation by the Virgin and of the general resurrection of mankind.

Righteous Anna (Hannah), mother of the prophet Samuel Righteous Anna (Hannah), mother of the prophet Samuel