2 Corinthians 1.12-20 (Epistle)

12Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu. 13Nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi trag nădejde că până la sfârşit veţi cunoaşte, 14cum aţi şi cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus. 15În această încredinţare, voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un al doilea har. 16Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea. 17În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe care le iau în felul lumii, ca să fie în mine „da, da” şi „nu, nu”? 18Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi „Da” şi „Nu”. 19Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost „da” şi „nu”, ci în El nu este decât „da”. 20În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea şi „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

Matthew 22.23-33 (Gospel)

23În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24„Învăţătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.” 25Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. 27La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. 28La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.” 29Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: 32„Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” 33Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus.

Translation of the Relics of St Theodosius of the Kiev Caves

Holy Prophet Micah (8th c. BC)

Read his prophecies (which include the prophecy that Christ would be born in Bethlehem, Micah 5:2) in the Old Testament book that bears his name. He was a contemporary of the prophets Isaiah, Amos and Hosea, and is ranked sixth among the “minor” prophets. It was he who prophesied that the Christ would be born in Bethlehem. (This is a different Micah from the one mentioned in 1 Chronicles 22:8, who lived earlier). Micah was buried in his home village of Morasth in the land of Judah; his holy relics were found along with those of the prophet Habbakuk during the reign of St Theodosius the Great — their location was given by a revelation to Zebennus, Bishop of Eleutheropolis.

Hieromartyr Marcellus, Bishop of Apamea (389)

He was born to an eminent family in Cyprus, and was well-educated. He was married and had children, but when his wife died he left his family to live as a monk in Syria. There he became known and loved for his learning, humility and kindness to all, and the people of Apamea chose him as their bishop. As bishop, he worked with evangelical fervor to bring the mostly-pagan people to Christ. When a pagan temple was burned down, some pagans blamed Marcellus, seized him, and threw him into the fire, where he perished.