1 Corinthians 10.28-11.7 (Epistle)

28Dar dacă vă spune cineva: „Lucrul acesta a fost jertfit idolilor”, să nu mâncaţi, din pricina celui ce v-a înştiinţat şi din pricina cugetului; căci „al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el.” 29Vorbesc aici nu de cugetul vostru, ci de cugetul altuia. Căci de ce să fie judecată slobozenia mea de cugetul altuia? 30Dacă mănânc, aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru pentru care mulţumesc? 31Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. 32Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.

33După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi. 1Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. 2Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat. 3Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos. 4Orice bărbat care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit îşi necinsteşte capul său. 5Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit îşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă. 6Dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească. 7Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului.

Matthew 16.24-28 (Gospel)

24Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. 25Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. 26Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? 27Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

28Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.”

Apostles Silas, Silvanus, Crescens, Epenetus, and Andronicus of the Seventy

St Silas was a companion and fellow-worker of the Apostle Paul (see Acts 15). He became Bishop of Corinth and reposed in peace. St Silvanus became Bishop of Thessalonica and reposed in peace. St Crescens, mentioned by St Paul in 2 Timothy 4:10, became Bishop of Chalcedon. St Epenetus, praised by St Paul in Romans 16:5 as “my well-beloved Epenetus, the first-fruits of Achaia” (that is the first Christian from the Greek land) became Bishop of Carthage. St Andronicus and his fellow-worker Junia are also commemorated May 17.

Hieromarytyr Polychronius, Bishop of Babylon, and those with him (251)

“When the Emperor Decius conquered Babylon, he arrested Polychronius, together with three priests, two deacons and two baptised princes, Eudin and Senis. Polychronius would make no reply before the Emperor, but kept silent, while St Parmenius, one of the priests, spoke for them all. The Emperor took the bishop and priests to Persia, to the city of Kordoba, and had them beheaded with an axe, but he took the princes with him to Rome, threw them first to the wild beasts and then had them slain with the sword. They all suffered with honour in 251.” (Prologue)

Venerable Angelina, Princess of Albania.

She was the daughter of Scanderbeg, Albania’s national hero. She married Stefan, Prince of Serbia, a kinsman of Scanderbeg who sought refuge in his court. Stefan, a gentle, God-fearing man, had been blinded by the Turkish Sultan. Princess Angelina, loving him despite his loss of his vision and his worldly kingdom, married him with her father’s blessing. Together they had two sons, George and John. When their sons were grown, Albania was ravaged by an invasion of the Turks. Stefan, with Angelina and their sons, fled to Italy, where they lived until his repose in 1468. The widowed Angelina buried her husband in his Serbian homeland and devoted her remaining years to good works. Her elder son George gave up his princely title and entered monastic life. John married but died without children in 1503. When Angelina had outlived her two sons as well as her husband she too entered monastic life. She was buried with her sons at Krušedol monastery in northern Serbia. There her miracle-working relics are venerated to this day, and a service is held each year in her memory. She, her husband and her two sons are all glorified as saints of the Church.