1 Corinthians 3.18-23 (Epistle)

18Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. 19Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.” 20Şi iarăşi: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” 21Nimeni să nu se fălească, dar, cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: 22fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre,

23şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.

Matthew 13.36-43 (Gospel)

36Atunci Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.” 37El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului. 38Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău. 39Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii. 40Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. 41Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 43Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.

Hieromartyr Athenogenes, bishop of Sebaste, and his ten disciples (311)

“In the time of Diocletian, a fierce persecutor of Christians called Philomarchus came to Sebaste. He arrested and killed many Christians in the town. When he saw Athenogenes and his disciples, he told the elder to sacrifice to the idols, that they should not perish as had the other Christians. Athenogenes replied: ‘O Torturer, those whom you describe as having perished have not perished, but are in heaven and make merry with the angels!’ There was a touching moment when a deer, which had been hand-fed by the compassionate Athenogenes, ran up to him and, seeing him in such straits, shed tears. Wild animals of the hills had more pity on the martyrs than did the pagans! After harsh torture, during which an angel of God comforted them, they were all beheaded, first the priests and fellow workers of Athenogenes and then Athenogenes himself, and went to their heavenly home in the year 311.” (Prologue)

The Great Horologion adds “There is a second Martyr Athenogenes commemorated today, mentioned by St Basil… it is said that as this Athenogenes approached the fire, wherein he was to die a martyric death, he chanted the hymn O Joyous Light in praise of the Holy Trinity.” This is one way that we know that the vesperal hymn Gladsome Light was in use before the time of St Basil the Great.