Romans 2.28-3.18 (Epistle)

28Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne.

29Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu. 1Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? 2Oricum, sunt mari. Şi, mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu? 4Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.” 5Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.) 6Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? 8Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă. 9Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, 10după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. 11Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 12Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. 13Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; 14gura le este plină de blestem şi de amărăciune; 15au picioarele grabnice să verse sânge; 16prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; 17nu cunosc calea păcii; 18frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”

Matthew 6.31-34, 7.9-11 (Gospel)

31Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” 32Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. 33Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

34Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei. 9Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? 10Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? 11Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!

Holy Prophet Amos (8th c. BC)

He was an unlearned shepherd from the village of Tekoa in Zabulon, near Bethlehem. His prophecies, made during the reign of King Uzziah, make up the Old Testament book which bears his name. He is ranked third among the “minor prophets” of the Old Testament.

Holy Martyr Vitus, with Modestus and Crescentia (303)

“St Vitus was born in Sicily of eminent pagan parents. Modestus was his tutor and Crescentia his governess. St Vitus was baptised early and, when only twelve years old, began to live an intensive ascetic life. Angels appeared to him, instructing him and encouraging him in his labours, and he was himself as radiant and handsome as an angel of God. A judge who beat him had the flesh of his arm wither away, but Vitus healed it by his prayers. His father was blinded when he saw twelve angels in his room ‘with eyes like stars and faces like lightning’, but Vitus restored his sight by his prayers. When his father sought to kill him, an angel appeared to him and took him to Lucania on the bank of the river Silaris, together with Modestus and Crescentia. St Vitus performed many miracles there for the sick and insane. He went to Rome at the summons of the Emperor Diocletian and drove out an evil spirit from his son. Far from rewarding him, the Emperor tortured him cruelly when he would not bow down before mute idols, but the Lord delivered him from torture and returned him to Lucania by His invisible arm, and there he and Modestus and Crescentia entered into rest in the Lord. St Vitus’ relics are preserved in Prague.” (Prologue)

In the West, St Vitus’ aid is often invoked for the cure of many ailments, especially insanity and demonic possession. For this reason his name is given to St Vitus’ dance, an acute neurological illness that produces uncontrollable movements in the face and limbs, usually occurring in children.

Blessed Augustine, bishop of Hippo (430), and his mother Monica (387)

After seeking truth among many religious schools, including the Manicheans, Augustine was turned to faith in Christ through the cousel and fervent prayers of his mother St Monica. The story of his early life and conversion is beautifully told in his Confessions. He lived for seventy-six years, the last thirty-five as bishop of Hippo in north Africa. He died in a barbarian attack on that city.

In recent years, a few Orthodox writers have tried to deny that Augustine is a Saint of the Orthodox church (mostly due to some theological errors in his writings which have been unduly promoted in the Latin church). These claims are false: from the time of his canonization, he has been commemorated as a Saint.

Holy Martyr Lazar, Prince of Serbia (1389)

“He was one of the greatest men of Serbia who ruled the kingdom after king Dušan. Upon the death of King Uroš, Lazar was crowned King of Serbia by Patriarch Ephraim. He sent a delegation to Constantinople, including a monk called Isaiah, to plead for the removing of the anathema from the Serbian people. He went to war on several occasions against the Turkish Pasha, finally clashing with the Turkish king, Amurât, at Kosovo on June 15, 1389, being slain there. His body was taken to Ravanica near Cupria, a foundation of his, and buried there, but was later taken to New Ravanica in Srem. During the Second World War, in 1942, it was taken to Belgrade and placed in the Cathedral, where it is preserved to this day and offers comfort and healing to all who turn to him in prayer. He restored Hilandar and Gornjak, built Ravanica and the Lazarica in Kruševac and was the founder of St Panteleimon, the Russian monastery on the Holy Mountain, as well as numerous other churches and monasteries.” (Prologue)