Composite 19 - Micah 4.2-3, 5; 6.2-5, 8; 5.4, 5 (Vespers)

1Thus says the Lord: From Sion will come forth the Law and the Word of the Lord from Jerusalem. And he will judge among many peoples and rebuke mighty nations in a distant land. For all the peoples will walk, each its own way, while we will walk in the name of the Lord our God for ever. Thus says the Lord Almighty: Listen hills and valleys, foundations of the earth, because the Lord has a controversy with his people; for he will dispute with Israel, saying, ‘My people, what have I done to you? Or how have I grieved you? Or how have I troubled you? Answer me. For I brought you up out of the land of Egypt, and rescued you from the house of slavery, and sent Moses and Aaron before your face. My people, what have your enemies planned against you? Was it not told you, O man, what is good? And what does the Lord seek from you, except to execute judgement, and to love mercy and to be ready to walk with the Lord your God?’ Therefore the Lord will be magnified in strength, and will shepherd his flock in peace, to the extremities of the earth.

Composite 20 - Isaiah 55.1; 12.3-4; 55.2-13 (Vespers)

1Thus says the Lord: You who thirst, go to the water; and all who have no money, go, buy and eat and drink wine and fat without money or price. For thus says the Lord Almighty to you: My people, draw water with joy from the springs of salvation. And you will say in that day: Praise the Lord, cry his name aloud, declare his glory among the nations, call to mind that his name has been exalted. My people, hear me, and eat good things, and your soul will delight in good things. Attend with your ears and follow my ways. Listen to me and your soul will live among good things. And I will make an eternal covenant with you, and you will call upon me. And when you draw near me, let the impious abandon his ways, and the lawless man his plans; and turn back to me and I will have mercy on you and forgive your sins. For your plans are not as my plans, says the Lord; but as heaven is distant from the earth, so is my way distant from your ways, and your thoughts from my mind. For as rain or snow would come down from heaven and not return there, until it had soaked the earth, and it bring forth and bud and give seed to the sower, and bread for food, so shall my word be, which once it has come from my mouth will not return there until it has accomplished all that I willed; and I will make my ways and my commands succeed. For you will go out with joy, and be taught with gladness; for the mountains and hills will exult as they receive you with joy; and all the trees of the field will clap with their branches; and instead of the briar shall come up the cypress; instead of the nettle shall come up the myrtle; and the Lord shall be for a name and for an eternal sign, says the Lord God, the Holy One of Israel.

Proverbs 9.1-11 (Vespers)

1Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi. 2Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa. 3Şi-a trimis slujnicele şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii: 4„Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice: 5„Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat! 6Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!” 7Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară. 8Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi! 9Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult! 10Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. 11Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

Acts 14.6-18 (Epistle)

6Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur. 7Şi au propovăduit Evanghelia acolo. 8În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată. 9El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit, 10a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble. 11La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoneană: „Zeii s-au coborât la noi în chip omenesc.” 12Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia Cuvântul. 13Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. 14Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat: 15„Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele. 16El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, 17măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.” 18Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.

John 7.14-30 (Gospel)

14Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul. 15Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum are Omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?” 16Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. 17Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi în El nu este strâmbătate. 19Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorâţi?” 20Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?” 21Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea. 22Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. 23Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului? 24Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” 25Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El Acela pe care caută ei să-L omoare? 26Şi totuşi iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul? 27Dar noi ştim de unde este Omul acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.” 28Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi. 29Eu Îl cunosc, căci vin de la El, şi El M-a trimis.” 30Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.

Hebrews 2.11-18 (Epistle, Blessing of Waters)

11Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească „fraţi” 12când zice: „Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării.” 13Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El.” Şi în alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!” 14Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, 15şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. 16Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. 17Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

18Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.

John 5.1-4 (Gospel, Blessing of Waters)

1După aceea era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim. 2În Ierusalim, lângă poarta oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. 4Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.

Holy Virgin-martyr Glykeria at Heraclea (141).

At a pagan festival in Thrace, when the Governor of the region was offering sacrifice to the idols, St Glyceria entered the temple and declared herself to be a handmaid of Christ. When the governor commanded her to make sacrifice to the gods, she overturned the statue of Zeus, smashing it to pieces. For this, and for her continued refusal to deny her faith, she was seized and subjected to many tortures. First, the governor had her sealed in a prison cell with the intention of starving her to death; but an angel appeared to Glykeria and gave her heavenly food. When enough time had passed that the governor was certain that Glykeria had perished, he opened her cell, and all present were astonished to see her alive, healthy and full of joy. At this her jailer, Laodicius, confessed Christ and was beheaded. Glykeria was then thrown into a fire, but stood in it unharmed, praising God like the Three Children in Babylon. Finally she was cast to wild beasts, where she gave up her soul to God. A healing myrrh flowed from her relics.

Holy Martyr Alexander of Rome (298)

He was an eighteen-year-old soldier in the army of the Emperor Maximian. When a public sacrifice was made to the Roman idols, Alexander refused to take part, for which he was brought before the Captain Tiberian, who told him he must either deny Christ or die. When he stood fast for Christ, he was arrested and taken through Macedonia to Byzantium, being cruelly tortured at every stop along the way. But everywhere he went, the Christians flocked to him, encouraging him and asking his blessing. His mother, Pimenia, travelled with him for the entire journey. In all his sufferings, Alexander was visited many times by an angel of God, who relieved his pain and encouraged him. As his Lord had commanded, Alexander loved and prayed for his enemies: At a place called Carasura, when the soldiers guarding him were suffering from thirst, he prayed, and a spring of cold water burst out of a dry place.

Finally, on the bank of the river Ergina, Tiberian ordered that Alexander be beheaded. As the executioner raised his sword, he saw radiant angels of God all around the holy Martyr, and was afraid to strike. Alexander asked the executioner why he had stayed his hand and, hearing the answer, prayed to God that he might send the angels away so that the executioner would not be afraid. The angels vanished, and Alexander received his crown of martyrdom. Pimenia, his mother, buried her son’s body, and many miracles of healing were worked at his grave. Some time later, Alexander appeared to his mother and told her of her approaching death, which occurred not long afterward.