Acts 5.21-33 (Epistle)

21Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu şi au început să înveţe pe norod. Marele preot şi cei ce erau cu el au venit pe neaşteptate, au adunat soborul şi pe toată bătrânimea fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să aducă pe apostoli. 22Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S-au întors şi au spus astfel: 23„Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stând în picioare la uşi; dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.” 24Când au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întâmplări. 25Cineva a venit şi le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în temniţă stau în Templu şi învaţă pe norod.” 26Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii şi i-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod. 27După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel: 28„Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui Om.” 29Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn. 31Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. 32Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.” 33Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă, şi s-au sfătuit să-i omoare.

John 6.14-27 (Gospel)

14Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume.” 15Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur. 16Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. 17S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei. 18Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată. 19După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat. 20Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” 21Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. 22Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. 23A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. 24Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. 25Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” 26Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. 27Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

Saint Matrona (the Blind) of Moscow (1952)

She was born in 1881 to a poor family in the village of Sebino-Epifaniskaya (now Kimovski). Though she was born blind — her eyes were without pupils — she showed a gift of spiritual insight from an early age, and by her prayers healed many who came to her.

At about the age of fourteen she made a pilgrimage to several Russian holy sites. When she came to Kronstadt to receive the blessing of St John (20 Dec.), the holy priest, who had never met her, cried out “Matrona, come here!” and proclaimed “She will be my heir, the eighth pillar of Russia.”

At the age of seventeen she was stricken with paralysis and was never able to walk again. For the rest of her life she lived in a room filled with icons, where she would sit cross-legged on her bed and receive visitors. She never bemoaned her blindness or paralysis; once she said “A day came when God opened my eyes, and I saw the light of the sun, the stars and all that exists in the world: the rivers, the forests, the sea and the whole creation.”

In 1925 she settled in Moscow. After the death of her mother in 1945, she moved frequently, living secretly in the homes of the faithful. Despite this, throngs of believers found their way to her for counsel and healing. The Communist authorities, knowing her holy influence, sought many times to arrest her; but she always knew in advance when they were coming, and would be moved to a different secret location. She fasted much, slept rarely, and it is said that her forehead was dented by the countless signs of the Cross that she made.

Of the persecution of the Church by the Communists, she simply said that this was due to the sins and lack of faith of the Christians, and added, “Difficult times are our lot, but we Christians must choose the Cross. Christ has placed us on His sleigh, and He will take us where He will.”

Having foreseen the day of her death, she said, “Come close, all of you, and tell me of your troubles as though I were alive! I’ll see you; I’ll hear you, and I’ll come to your aid.” She reposed in peace on April 19, 1952 (May 2 on the new calendar). Many miracles occurred at her tomb. In 1998 her relics were moved to the women’s Monastery of the Protecting Veil of the Mother of God, where thousands of Orthodox Christians come to venerate her and, as she asked, to bring her their problems and concerns as though she were alive on earth.

She was glorified by the Church of Russia in 1999, for local veneration in the Diocese of Moscow.

Holy Martyrs Hesperus, his wife Zoë, and their sons Cyriac and Theodulus (2nd c.)

Early in the second century a pagan named Catallus bought Hesperus, his wife Zoë, and their sons Cyriac and Theodulus as slaves. All of them were Christians, and would not eat anything that had been sacrificed to idols — they would throw all such food to the dogs and go hungry themselves. When Catallus learned of this, he was enraged and began to torture them cruelly, beginning with the children. When none of them could be moved from his confession of Christ, the entire family was cast into a hot furnace, where they gave up their souls to God. Their bodies remained unburnt.

Holy Tsar Boris-Michael of Bulgaria (907)

A son of the Bulgarian Khan Presian, he was instructed in the faith by St Photios, Patriarch of Constantinople. He labored throughout his reign to establish and spread the Christian faith in Bulgaria. When the disciples of Ss Cyril and Methodius were driven from Moravia and came to Bulgaria, he greatly assisted them in their missionary work there. He retired to a monastery, leaving rule of his country in the hands of his son Vladimir. But when he learned that Vladimir was persecuting Christians and trying to re-establish paganism, he left the monastery, took up the sword, overthrew his son, put his younger son Symeon on the throne and, when he was confident that the country was again in Christian hands, returned to the monastery, where he ended his life in peace and piety.

Translation of the Relics (1072 and 1115) of the Holy Passion-bearers Boris and Gleb, princes of Russia (1015)

For their lives, see July 24.

Translation of the Relics of St Athanasius the Great, patriarch of Alexandria

His main commemoration is January 18.