1 John 2.7-17 (Epistle)

7Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care aţi avut-o de la început. Porunca aceasta veche este Cuvântul pe care l-aţi auzit. 8Totuşi vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atât cu privire la El, cât şi cu privire la voi; căci întunericul se împrăştie, şi lumina adevărată şi răsare chiar. 9Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum. 10Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi în el nu este niciun prilej de poticnire. 11Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii. 12Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui. 13Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl. 14V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău. 15Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. 17Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Mark 14.3-9 (Gospel)

3Pe când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. 4Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? 5Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. 6Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine; 7căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. 8Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. 9Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

St Martinian, monk, of Caesarea in Palestine (422)

“The life of this saint is wonderful beyond measure and is worth reading in full. What did he not endure to fulfil the Law of God? At the age of eighteen, he went off into a mountain in Cappadocia called the Ark and spent 25 years in fasting, vigils and prayer, and struggling with manifold temptations. When a woman came to tempt him and he saw that he would fall into sin with her, he leapt barefoot into the fire and stood in it until the pain brought forth tears from his eyes and he had killed all lust within himself. When other temptations arose, he fled to a lonely rock in the sea and lived there. When, though, in a shipwreck, a woman swam to the rock, he leapt into the sea intending to drown himself. But a dolphin took him upon its back and brought him, by God’s providence, to the shore. He then decided to make nowhere his permanent home but to travel incessantly. Thus he passed through 164 towns in two years, exhorting and advising the people. He finally arrived in Athens, where he died in 422.” (Prologue)

Holy Apostles and Martyrs Priscilla and Aquila

Aquila and his wife Priscilla (or Prisca) were Jews from Pontus who settled in Rome, where they worked as tent-makers. When the Emperor Claudius expelled all Jews from Rome in 49-50, they moved to Corinth. (They may already have been Christians; at that time the Empire made no distinction between Christians and Jews.) In Corinth they hosted the Apostle Paul, who lived and worked with them for awhile (Acts 18:1-3). They worked diligently with the Apostle, traveled with him, and were considered worthy to bring Apollos (December 8) to a full knowledge of the Faith (Acts 18:26)

Priscilla and Aquila returned to Rome around 58, and later went to Ephesus; they were living there when St Paul asked his disciple Timothy, Bishop of Ephesus, to greet them (2 Tim. 4:19). It was probably in Ephesus that they were martyred by the pagans.

St Symeon the Myrrh-streamer, founder of the Chilandar Monastery (1200)

He was born in 1114. In the world, he ruled the kingdom of Serbia as Stephen Nemanja; after ruling wisely and mercifully for many years, he renounced all worldly wealth and glory in 1196 to become a monk. Traveling to the Holy Mountain, he took for his spiritual father his own son Sava, who had preceded him in renouncing royal honor for a life of prayer. Together Symeon (as he was named in monastic life) and his son founded Hilandar monastery. His wife Anna became a nun, taking the name Anastasia; she is also commemorated as a saint of the Church. After his repose, St Symeon’s relics exuded a fragrant and healing myrrh. Saint Sava brought his father’s holy relics back to Serbia. The Synaxarion says “From Saint Symeon’s empty tomb at Chilandar, a vine miraculously sprang up whose dried grape seeds are to this day sent all over the world as a blessing for childless married couples.”