Scripture Readings
Mark 16.9-20
(3rd Matins Gospel)
9(Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci.
10Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau.
11Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.
12După aceea S-a arătat, în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară.
13Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.
15Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
16Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.
17Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
18vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
19Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu.
20Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.)
Ephesians 4.1-6 (Epistle)
1Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o,
2cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste
3şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
4Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
5Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
6Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
Luke 13.10-17 (Gospel)
10Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.
11Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.
12Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.”
13Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
14Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!”
15„Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul, „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă?
16Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”
17Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.
Commemorations
Holy Martyr Paramon and his 370 Companions (ca. 250)
“Akylinus, the Governor of Bithynia in the reign of the Emperor Decius (249-51), was leaving for the hot springs at Bisaltia, when he decided to make 370 Christians from Nicomedia, who had been imprisoned on his orders, worship in the temple of Isis. On their refusal to do so, they were all beheaded. Seeing this massacre, the righteous Paramon cried out: ‘What a wicked deed to slaughter so many righteous men, and strangers moreover, as if they were animals.’ The Governor heard these words and had Paramon seized and taken with him under guard. On the road he was mistreated in various ways by the soldiers. Some of them struck him with their spears, others excised his tongue and other members, and he was finally put to death in the presence of the Governor.” (Synaxarion) Note: of the various persecutions launched by the pagan Emperors before St Constantine, the persecution under Decius was probably the fiercest and bloodiest.
Our Holy Father Pitirim of Egypt (4th c.)
“Abba Pitirim directed a group of ascetics who led a very austere life in the arid mountains of the Thebaid. He was himself a disciple and third successor of Saint Anthony the Great (17 Jan.) in his hermitage. He ate no more than a little flour mixed with water twice a week, and so persevered in spiritual labours that he gained abundant graces from the Holy Spirit. Among other things, he taught that to each passion there corresponds a demon who tries to stir up that passion within us through different temptations. In order to get rid of these demons and of evil thoughts, Abba Pitirim said that we must first free our hearts from passions.” (Synaxarion)