Philippians 1.27-2.4 (Epistle)

27Numai, purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari în acelaşi duh şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei, 28fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare, şi de mântuirea voastră, şi aceasta de la Dumnezeu. 29Căci, cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El

30şi să şi duceţi, cum şi faceţi, aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine şi pe care auziţi că o duc şi acum. 1Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, 2faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. 3Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. 4Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

Luke 9.12-18 (Gospel)

12Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele dimprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării; pentru că aici suntem într-un loc pustiu.” 13Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.” 14Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci.” 15Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos. 16Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului. 17Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase. 18Într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

Holy Martyr Longinus the Centurion (1st c.)

This is the Centurion who stood at the Cross of Christ and, seeing Him breathe his last, cried out “Truly this was the Son of God” (Matthew 27:54). From that day forth he was a believer, and was soon baptized. According to some accounts, he was one of the guard at the Tomb of Christ, and was one of those whom the Judaean leaders sought to bribe not to tell the news of the Resurrection. But Longinus would not be bribed, so the leaders plotted to kill him. He left the army and went to his homeland of Cappadocia, where he boldly preached Christ. He was beheaded at the instigation of Pontius Pilate.

Our Venerable Father Gall, Enlightener of Switzerland (640)

He was born in Ireland to wealthy parents, who sent him to be educated at the Monastery of Bangor. There he embraced the ascetical life and became a monk. He was one of the twelve monks who traveled with his spiritual father St Columbanus (November 23) as missionaries to Gaul. In time some of the group traveled into pagan lands, up the Rhine river to Lake Zurich. The monks settled on Lake Constance around a chapel dedicated to St Aurelia, which had been taken by the pagans as a shrine; they cleansed and reconsecrated the chapel, which became the center of their new monastery. Saint Gall lived as a hermit, serving the brethren by making nets and catching fish. In 612 St Columbanus went on to Italy with most of his disciples, leaving St Gall and a few others to continue their life. When St Gall delivered Frideburga, the daughter of a local duke, from a demon, he offered the saint a tract of land on the shores of Lake Constance; here was founded the monastery that in later times bore St Gall’s name.

At various times, the holy Gall refused calls to become a bishop, or to take over the abbacy of the great monastery at Luxeuil. To all such requests he answered that he would rather serve than command. He continued living in his isolated monastic community until he reposed in peace in 640, at the age of ninety-nine. In later years, and continuing well into the middle ages, the Monastery of St Gall became famed for the holiness of its monks and for its library.