Hebrews 11.8, 11-16 (Epistle)

8Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce. 11Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise. 12De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra. 13În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. 14Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii. 15Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. 16Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

Mark 9.33-41 (Gospel)

33Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?” 34Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare. 35Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!” 36Şi a luat un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe şi le-a zis: 37„Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” 38Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.” 39„Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. 40Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

Veneration of the precious Chains of the Holy and Glorious Apostle Peter.

The story of St Peter’s imprisonment and miraculous release by an Angel of God is told in Acts ch. 12. The chains which fell from his hands were collected by Christians and passed down through the generations as precious relics, finally coming to Constantinople and being placed in the Church of St Peter, where they worked many miracles and healings.

There is nothing superstitious about the veneration of clothing and other objects belonging to the Saints; the Acts of the Apostles describes how handkerchiefs or aprons that had touched the Apostle Paul would heal the sick (ch. 19), and that even the shadow of the Apostle Peter healed those on whom it fell (ch. 5). In the twentieth century, a shirt worn by St Nektarios on his death-bed healed a paralyzed man. The sanctity of those united to God extends not only to their bodies but at times to their garments.