2 Timothy 3.16-4.4 (Epistle)

16Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

17pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. 1Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: 2propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. 3Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. 4Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

Mark 11.11-23 (Gospel)

11Isus a intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece. 12A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit. 13A zărit de departe un smochin care avea frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 14Atunci a luat cuvântul şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Şi ucenicii au auzit aceste vorbe. 15Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei. 16Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. 17Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile”? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” 18Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui. 19Ori de câte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate. 20Dimineaţa, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. 21Petru şi-a adus aminte de cele petrecute şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, uite că smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.” 22Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

Holy Virgin and Martyr Anysia (298)

She was born to a pious, noble and very wealthy family in Thessalonica. When both her parents died while she was an adolescent, Anysia consecrated herself to Christ, the heavenly Bridegroom. She cast off all her jewels and fine clothing, dressing herself as a commoner. She freed all her many slaves, giving each of them a generous sum of money to establish themselves. She gave away all of her inheritance, which included large estates. Thenceforth she spent her days visiting the sick, helping widows and orphans, and, especially, aiding Christians suffering under persecution. She would visit those in prison, bringing them food and water and tending their wounds. All the time not devoted to aiding the poor or oppressed she spent in prayer in a small cell. One of her prayers was that she, like those that she helped, would be granted the crown of martyrdom.

One day, while she was walking to church, an imperial soldier accosted her and roughly questioned her. When she plainly declared herself a Christian, the soldier seized her and dragged her to a temple of the idols, where he commanded her to make sacrifice. In response, she only spat in his face. The enraged soldier drew his sword and thrust it into her side, slaying her. Some pious Christians took her body and buried it outside the city. When the persecutions had ended, a church was built in her honor at the place of her burial.

Our Holy Father Macarius, Metropolitan of Moscow and All Russia (1563)

He was born in Moscow in 1492. When his father died, his mother became a nun and he a monk, receiving the monastic name Macarius. He became an iconographer of rare talent. In 1523 he was ordained to the priesthood and made Abbot of the Monastery of Luchski; three years later he was consecrated Archbishop of Novgorod and Pskov, a see which had been vacant for many years. As Archbishop, he sent missionaries to the native peoples of the far north of Russia and, within his own diocese strove against the paganism still common among the people. He regularized life in the monasteries of his diocese, which had fallen into self-indulgence.

In 1542 he was elected Metropolitan of Moscow and head of the Russian Church. Five years later he crowned the first Tsar of Russia, Ivan Vassilievich. In 1551 he summoned the Council of the Hundred Chapters, which condemned various heresies prevalent at that time, laid down principles of Christian conduct and education, and established rules for iconography and Church art. Throughout his time as a hierarch, he continued to paint icons, and in 1553 he brought about the production of the first books to be printed in Russian. When the Khanate of Kazan fell, he immediately sent missionaries to convert the Tatars.

When the Tsar, who revered Saint Macarius, asked him for a spiritual book, he was surprised and displeased to be given a copy of the funeral service; but the Saint told him that anyone who read this book carefully and applied its words would never sin.

Saint Macarius reposed in peace in Moscow in 1563, and his popular veneration began immediately. In 1988 he was officially glorified by the Church of Russia.