Numbers 11.16-17, 24-29 (Vespers)

16Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i la Cortul întâlnirii şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine. 17Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul care este peste tine şi-L voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului şi să n-o porţi tu singur. 24Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului şi i-a pus în jurul Cortului. 25Domnul S-a coborât în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el şi L-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi, de îndată ce Duhul S-a aşezat peste ei, au început să prorocească; dar după aceea n-au mai prorocit. 26Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi Duhul S-a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu se duseseră la Cort. Şi au început să prorocească şi ei în tabără. 27Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad prorocesc în tabără.” 28Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: „Domnule Moise, opreşte-i.” 29Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!”

Joel 2.23-32 (Vespers)

23Şi voi, copii ai Sionului, bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară. 24Ariile se vor umple de grâu, vor geme tocitoarele şi teascurile de must şi de untdelemn, 25vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră. 26Veţi mânca şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda Numele Domnului Dumnezeului vostru care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară! 27Şi veţi şti că Eu sunt în mijlocul lui Israel, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, şi nu este altul afară de Mine. Şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară. 28După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii voştri vor avea vedenii. 29Chiar şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele acelea. 30Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum; 31soarele se va preface în întuneric, şi luna, în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

32Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim, cum a făgăduit Domnul, şi între cei rămaşi pe care-i va chema Domnul.

Ezekiel 36.24-28 (Vespers)

24Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră. 25Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţaţi; vă voi curăţa de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. 26Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. 27Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele. 28Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.

John 20.19-23 (Matins Gospel)

19În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 20Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. 21Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” 22După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”

Acts 2.1-11 (Epistle)

1În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. 4Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. 5Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. 6Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? 8Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? 9Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, 10Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, 11cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

John 7.37-52, 8.12 (Gospel)

37În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. 38Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” 39Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit. 40Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul.” 41Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul.” Şi alţii ziceau: „Cum, din Galileea are să vină Hristosul? 42Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David şi din satul Betleem, unde era David?” 43S-a făcut deci dezbinare în norod din pricina Lui. 44Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El. 45Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?” 46Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.” 47Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire? 48A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din farisei? 49Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!” 50Nicodim, cel care venise la Isus noaptea şi care era unul din ei, le-a zis: 51„Legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?” 52Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galileea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc.” 12Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

Martyr Theodotus of Ancyra and seven virgin-martyrs with him (303)

Theodotus was a married inn-keeper in Ancyra during the persecutions of Diocletian. He used his inn-keeping trade as a means of secretly helping the persecuted Christians, many of whom used his inn as a refuge in time of need. One of his holy works was to retrieve the bodies of martyred Christians and give them burial. At that time, seven maidens were tried and tortured for their faith in Christ, then killed by being thrown into a lake. One of them, St Tecusa, appeared to St Theodotus and asked him to retrieve the bodies of her and her sisters in Christ. Under cover of night Theodotus, guided by an Angel, was able to find all seven bodies and bury them honorably. But a friend whom he had asked to help him in this work betrayed him, and he was arrested and subjected to cruel tortures. Finally he was sentenced to be beheaded. As he went to the block, he said to the many Christians who had gathered to weep for him: ‘Do not weep for me, brethren, but glorify our Lord Jesus Christ, by whose aid I am finishing my course and overcoming the enemy.’ A church dedicated to him was later built on the site of his burial.

Holy Martyrs Peter, Dionysius, Christina, Andrew, Paul, Benedimus, Paulinus, and Heraclius (250)

“These Saints all contested in martyrdom during the reign of Decius (249-251). Peter was from Lampsacus in the Hellespont. For refusing to offer sacrifice to the idol of Aphrodite, his whole body was crushed and broken with chains and pieces of wood on a torture-wheel; having endured this torment courageously, he gave up his soul.

“Paul and Andrew were soldiers from Mesopotamia brought to Athens with their governor; there they were put in charge of two captive Christians, Dionysius and Christina. The soldiers, seeing the beauty of the virgin Christina, attempted to move her to commit sin with them, but she refused and, by her admonitions, brought them to faith in Christ. They and Dionysius were stoned to death, and Christina was beheaded.

“Heraclius, Paulinus,and Benedimus were Athenians, and preachers of the Gospel who turned many of the heathen from their error to the light of Christ. Brought before the governor, they confesed their Faith, and after many torments were beheaded.” (Great Horologion)

The Prologue adds: “One Nicomachus, who was tortured with them, denied Christ under torture, and instantly lost his mind, tearing at his body with his teeth and foaming at the mouth until he breathed his last.”