Isaiah 14.24-32 (6th Hour)

24Domnul oştirilor a jurat şi a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. 25Voi zdrobi pe asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei; astfel jugul lui se va lua de pe ei, şi povara lui va fi luată de pe umerii lor. 26Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. 27Domnul oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate?” 28În anul morţii împăratului Ahaz a fost rostită această prorocie: 29„Nu te bucura, ţara filistenilor, că s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic, şi rodul lui va fi un balaur zburător. 30Atunci cei mai săraci vor putea paşte, şi cei nenorociţi vor putea să locuiască liniştiţi; dar îţi voi lăsa neamul să piară de foame, şi ce va mai rămâne din tine va fi omorât. 31Gemi, poartă! Boceşte-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte, şi şirurile vrăjmaşului sunt strânse.”

32„Şi ce va răspunde trimişilor poporului?” – „Că Domnul a întemeiat Sionul şi că cei nenorociţi din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.” –

Genesis 8.21-9.7 (Vespers)

21Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.

22Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!” 1Dumnezeu a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. 2S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre! 3Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde. 4Numai carne cu viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi. 5Căci voi cere înapoi sângele vieţilor voastre; îl voi cere înapoi de la orice dobitoc; şi voi cere înapoi viaţa omului din mâna omului, din mâna oricărui om, care este fratele lui. 6Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. 7Iar voi, creşteţi şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe pământ şi înmulţiţi-vă pe el!”

Proverbs 11.19-12.6 (Vespers)

19Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. – 20Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi. 21Hotărât: cel rău nu va rămâne nepedepsit, dar sămânţa celor neprihăniţi va fi scăpată. 22Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc. – 23Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mânie. – 24Unul care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. – 25Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. – 26Cine opreşte grâul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea. – 27Cine urmăreşte binele îşi câştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el. – 28Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul. – 29Cine îşi tulbură casa va moşteni vânt, şi nebunul va fi robul omului înţelept! – 30Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete. –

31Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pământ; cu cât mai mult cel rău şi păcătos! 1Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea este prost. – 2Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate. 3Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. – 4O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care-i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. – 5Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune. – 6Cuvintele celor răi sunt nişte curse ca să verse sânge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. –

Holy Martyrs Eutropius, Cleonicus and Basiliscus (308)

They were fellow-soldiers and kinsmen of St Theodore the Tyro (Feb. 17). When St Theodore received his martyrdom, they were kept in prison because the governor of Amasia was unwilling to execute them. But a new and crueler governor, Asclepiodotus, took his place and ordered the three soldiers of Christ to be brought to him. At first, the governor used flattery and bribery to attempt to turn the three from Christ. He invited Eutropius to dine with him, but Eutropius refused, quoting the Psalm ‘Blessed is the man that walketh not in the counsels of the ungodly.’ He then offered them a huge amount of silver, which they likewise refused, telling the governor that Judas lost his soul for silver. The governor then turned to torture, subjecting the three to extreme torments. At last, he condemned Eutropius and Cleonicus to crucifixion, for which they joyfully gave thanks that they had been found worthy to die the same death as Christ. Basiliscus was held in prison awhile longer in hopes that the deaths of his companions would weaken his resolve; but when he remained steadfast in the Faith, he was beheaded, on May 22 (on which he is also commemorated) in 308.

An Unknown Girl in Alexandria (?)

“She was from a wealthy house, having a good father who suffered much and had a difficult death, and an evil mother who had an easy life, died in peace and was buried with honour. In uncertainty whether to live by the example of her father or her mother, this maiden had a vision, in which the state of her father and of her mother were shown to her. She saw her father in the Kingdom of God, and her mother in darkness and torment. This determined her to devote her whole life to God, and, like her father, follow the commandments of God without regard to any opposition or misfortune that she might have to endure. And she followed the commandments of God to the end, with His help, and was made worthy of the Kingdom of heaven, in which she was reunited with her beloved father.” (Prologue)