​Composite 17 - Exodus 40:1-5, 9-10, 16, 34-35 (Vespers)

1Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 2„În ziua întâi a lunii întâi, să întinzi locaşul Cortului întâlnirii. 3Să pui în el chivotul mărturiei, şi înaintea chivotului să atârni perdeaua dinăuntru. 4Apoi să aduci masa şi să pui pe ea cele rânduite. După aceea, să aduci sfeşnicul şi să-i aşezi candelele. 5Altarul de aur pentru tămâie să-l aşezi înaintea chivotului mărturiei şi să atârni perdeaua la uşa Cortului. 9Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi cu el Cortul şi tot ce cuprinde el şi să-l sfinţeşti, cu toate uneltele lui; şi va fi sfânt. 10Să ungi altarul pentru arderile de tot şi toate uneltele lui şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi preasfânt. 16Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut. 34Atunci norul a acoperit Cortul întâlnirii, şi slava Domnului a umplut Cortul. 35Moise nu putea să intre în Cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea Cortul.

​Composite 18 - 3 [1] Kings 7:51-8:1, 8:4-7, 9-11 (Vespers)

51Astfel s-a isprăvit toată lucrarea, pe care a făcut-o împăratul Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi uneltele, pe care le hărăzise tatăl său, David, şi le-a pus în vistieriile Casei Domnului. 1Atunci împăratul Solomon a adunat la el, la Ierusalim, pe bătrânii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legământului Domnului. 4Au adus chivotul Domnului, Cortul întâlnirii şi toate uneltele sfinte care erau în Cort: preoţii şi leviţii le-au adus. 5Împăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, care n-au putut fi nici număraţi, nici socotiţi, din pricina mulţimii lor. 6Preoţii au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Locul Preasfânt al Casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor. 7Căci heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului şi acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra. 9În chivot nu erau decât cele două table de piatră, pe care le-a pus Moise în el la Horeb, când a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din ţara Egiptului. 10În clipa când au ieşit preoţii din Locul Sfânt, norul a umplut Casa Domnului. 11Preoţii n-au putut să rămână acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.

Ezekiel 43.27-44.4 (Vespers)

27După ce se vor împlini aceste zile, de la ziua a opta înainte, preoţii să aducă pe altar arderile voastre de tot şi jertfele voastre de mulţumire. Şi vă voi fi binevoitor, zice Domnul Dumnezeu.” 1M-a adus înapoi la poarta de afară a Sfântului Locaş, dinspre răsărit. Dar era închisă. 2Şi Domnul mi-a zis: „Poarta aceasta va sta închisă, nu se va deschide şi nimeni nu va trece pe ea; căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă! 3În ce priveşte pe voievod, voievodul va putea să şadă sub ea, ca să mănânce pâinea de jertfă înaintea Domnului. El va intra pe drumul care dă în tinda porţii şi va ieşi pe acelaşi drum.” 4M-a dus apoi la poarta de miazănoapte, înaintea casei Templului. M-am uitat şi iată că slava Domnului umplea Casa Domnului! Şi am căzut cu faţa la pământ.

Luke 1.39-49, 56 (Matins Gospel)

39Maria s-a sculat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda. 40A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei. 41Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. 42Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. 43Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? 44Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. 45Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.” 46Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul 47şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, 49pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, 56Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.

Hebrews 9.1-7 (Epistle, Entrance)

1Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un Locaş pământesc de închinare. 2În adevăr, s-a făcut un Cort. În partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, era sfeşnicul, masa şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului; 3după perdeaua a doua se afla partea Cortului care se chema „Locul Preasfânt”. 4El avea un altar de aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise şi tablele legământului. 5Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. 6Şi, după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii care fac slujbele intră totdeauna în partea dintâi a Cortului. 7Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului.

2 Timothy 1.1-2, 8-18 (Epistle)

1Pavel, apostol al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este în Hristos Isus, 2către Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Isus, Domnul nostru! 8Să nu-ţi fie ruşine, dar, de mărturisirea Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul Lui. Ci suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. 9El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii, 10dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie. 11Propovăduitorul şi apostolul ei am fost pus eu şi învăţător al Neamurilor. 12Şi din pricina aceasta sufăr aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea. 13Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus. 14Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi. 15Ştii că cei ce sunt în Asia toţi m-au părăsit; între alţii şi Figel şi Ermogen. 16Domnul să-Şi verse îndurarea peste casa lui Onisifor; căci de multe ori m-a mângâiat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu. 17Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă şi m-a găsit.

18Dea Domnul să capete îndurare de la Domnul „în ziua aceea”. Tu ştii foarte bine cât ajutor mi-a dat el în Efes.

Luke 10.38-42, 11.27-28 (Gospel, Entrance)

38Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei. 39Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. 40Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute.” 41Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,

42dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” 27Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!” 28Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”

Luke 16.15-18, 17.1-4 (Gospel)

15Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. 16Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. 17Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. 18Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte. 1Isus a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin! 2Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască. 3Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! 4Şi, chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!”, să-l ierţi.”

The Entry of the Most Holy Theotokos into the Temple in Jerusalem.

When the holy and most pure child Mary (Mariam or Miriam in Hebrew) reached the age of three, her parents, the righteous Joachim and Anna, fulfilled the vow they had made to dedicate her to God. Going in procession with a company of maidens carrying torches, they presented their child at the Temple in Jerusalem, where Zecharias the High Priest took her under his care, blessing her with these words: “The Lord has glorified thy name in every generation; it is in thee that He will reveal the Redemption that he has prepared for his people in the last days.” He then brought the child into the Holy of Holies — something completely unheard-of, for under the Law only the High Priest was allowed to enter the Holy Place, and he only once a year on the Day of Atonement. (In the icon of the feast, the maidens who accompany the Theotokos are shown bare-headed, as was customary for unmarried girls; but the Theotokos herself, though only three years old, wears the head-covering of a married woman to show her consecration to God.) The holy Virgin lived in the Temple for the next nine years, devoting herself entirely to prayer. In this time she attained the utter purity of heart befitting the destined Bearer of the Most High; she became in her own person the fulfilment and condensation of all of Israel’s faithfulness. Saint Gregory Palamas says that, when the Theotokos entered the Holy of Holies, the time of preparation and testing of the Old Covenant came to an end for Israel, which was now ready, in the blessed Virgin, to bring forth the Savior. When Mary approached marriageable age, she was entrusted to the chaste widower Joseph to guard her. (The Prologue says that a life of intentional virginity was unknown among the Hebrews, so the righteous Joseph undertook the forms of marriage so as not to cause scandal among the people.) “Wherefore the Church rejoices and exhorts all the friends of God for their part to enter into the temple of their heart, there to make ready for the coming of the Lord by silence and prayer, withdrawing from the pleasures and cares of this world.” (Synaxarion)